Mircea Marian: "Un fleac! M-au dizolvat", scrie Vasile Dâncu pe blogul său.
Fostul lider al organizaţiei PSD din judeţul Cluj crede că joacă bine rolul comisarului Moldovan: un pesedist cinstit şi flegmatic, care trage din toate poziţiile în bandiţii din propriul partid. Mitrea, cel care l-a ciuruit pe Dâncu, ar fi, probabil, întruchiparea celebrului „dom’ Semaca“. Viaţa este însă un pic mai gri decât filmele în alb şi negru ale lui Sergiu Nicolaescu. Dâncu a fost timp de aproape patru ani un fel de ministru al propagandei în guvernul Năstase. În acea vreme, PSD a dus o politică bine elaborată de aservire a presei, fie prin mituire, fie prin mijloace punitive. Colegul şi prietenul lui Dâncu, Ioan Rus, a fost ministru de interne în perioada celui mai corupt regim din România postdecembristă.
Ce-i îndreptăţeşte pe cei doi să se prezinte drept reformatorii Partidului Social Democrat? Faptul că, după 2004, au avut curajul să ridice glasul împotriva lui Ion Iliescu este, după părerea mea, cam puţin. Dintr-o perspectivă strict teoretică, un reformator ar fi Viorel Hrebenciuc, pentru că s-a declarat un susţinător al cotei unice de impozitare. Dâncu, Rus sau Puşcaş au fost, de fapt, doar un grup de deviaţionişti, implicaţi în lupta pentru putere. Au pierdut, iar învingătorii se pregătesc, în buna tradiţie a partidelor staliniste, să-i lichideze pe cei învinşi. Nimic nou sub soare. Diferenţa faţă de anii ’50 este că acum disidenţii nu mai sunt împuşcaţi, ci marginalizaţi şi, eventual, scoşi de pe listele de candidaţi la parlament. Dacă sunt nişte politicieni atât de buni pe cât susţin, cei din grupul de la Cluj pot să profite de introducerea votului uninominal şi să candideze ca independenţi. Realitatea este că PSD nu este un partid reformabil. Electoratul acestui partid nu are nevoie de sclivisiţi de la facultatea de filosofie, ci de neanderthalieni, precum Mitrea, Iliescu sau Cozmâncă, activişti care ştiu cum să-i vorbească muncitorului de la şaibă. Cine din România ar vota o formaţiune modernă de stânga, ecologistă, tolerantă cu minorităţile sexuale şi adeptă a descentralizării? Partidul lui Ion Iliescu se adresează celor care nu-i suferă pe homosexuali, au un respect iraţional faţă de Biserică şi Armată, nu vor ca ungurii să beneficieze de autonomie şi nu le pasă de încălzirea globală.
PSD, pe măsură ce simte că se apropie momentul în care va reveni la putere, se întoarce din ce în ce mai mult la oamenii şi metodele din perioada 2001-2004. Deşi comentatorii politici - inclusiv subsemnatul - i-au prevestit sfârşitul, partidul a supravieţuit, a fost la un pas să câştige alegerile locale şi se află pe un trend ascendent. Acum, cei jigniţi şi terfeliţi ba în presă, ba de către DNA vor răzbunare. Întâi îi vor lichida pe deviaţioniştii din interior, cei care au şovăit şi au fost pe cale să pactizeze cu inamicul Băsescu. După 2009, când PSD va guverna ţara alături de PNL, vor urma ceilalţi duşmani de clasă: procurorii de la DNA, funcţionarii şi oamenii de afaceri apropiaţi PDL. Şi chiar şi fără ajutorul lui Dâncu, sunt convins că Adrian Năstase va găsi, la momentul potrivit, o soluţie şi pentru presă.