Alegerile din Grecia ne arată ceva: este perfect posibil ca un partid de dreapta, care nu face promisiuni populiste şi care a guvernat în perioadă de criză, să câştige!
Printre multele explicaţii pentru victoria Noii Democraţii una a scăpat neobservată. În Grecia, votul este obligatoriu. E o lege lipsită de repercursini, e mai degrabă o chestiune de onoare, inclusiv de a cinsti memoria celor care în anii '60 şi '70 ai secolului XX au luptat împotriva dictaturii, fapt ce le-a permis grecilor să poată din nou să meargă la vot. Astfel, prezenţa la alegerile parlamentare depăşeşte 70%. Probabil că mulţi greci, dacă n-ar fi existat această impunere, ar fi stat acasă dezamăgiţi atât de oferta "responsabilă", cât şi de cea "extravagantă". În cele din urmă, raţiunea a învins pentru că oamenii au fost obligaţi să dea un răspuns.
Acest comentariu nu este o pledoarie pentru votul obligatoriu. Pragmatic vorbind, e imposibil de impus un asemenea sistem în România. Este însă o pledoarie pentru ca publicul de dreapta, oricât de dezămagit ar fi şi indiferent de care va fi oferta, să iasă în toamnă la vot. Un protocol încheiat de actuala Putere cu Sindicatele precizează că Guvernul va schimba Codul Muncii contra voturi. Miza principală este reintroducerea contractelor colective pe ramură, adică din nou putere şi influenţă discreţionară pentru sindicate. Cam cât de coruptă este mişcarea sindicală am văzut cu toţii în ultimii ani. Cel mai grav însă este semnalul dat mediului de afaceri. România va ieşi din criză şi va avea o creştere economică consistentă doar dacă va produce noi locuri de muncă. Un Cod al Muncii flexibil şi rezonabil, cum este cel care a fost asumat de Guvernul Boc, ajută la atingerea acestui obiectiv. Revenirea la un sindicalism deşănţat, fără un beneficiu real nici măcar pentru cei reprezentanţi de aceste organizaţii, nu va face decât ca România să nu poată să îşi continue dezvoltarea economică, adică întreprinzătorii să creeze noi locuri de muncă.
Mulţi dintre aceşti întreprinzători, alături de numeroşi oameni activi şi social implicaţi, care cred că aceasta este soluţia, au stat acasă cu ocazia alegerilor locale. Dezamăgiţi de singurul partid de dreapta care mai există în acest moment, au decis să îşi arate această dezamăgire prin absenteism. În parelel cu mobilizarea celor care au votat stânga, aceste două atitudini combinate au condus la rezultatul pe care îl ştim. Probabil că această parte a electoratului de dreapta se gândeşte să facă acelaşi lucru şi la alegerile din toamnă. Probabil că, până atunci, Guvernul Ponta nu va modifica Codul Muncii, însă cu siguranţă o va face după ce va avea o majoritate solidă. Deşi pare un amănunt la scara istoriei, votul pentru menţinerea actualului Cod al Muncii este esenţial. Şi îmi pare rău că nici un pedelist nu a vorbit încă despre asta. Sunt oameni dezamăgiţi de prestaţia lor, care totuşi spun că noua legislaţie a muncii a fost singurul lucru bun pe care l-au făcut. Blocarea acestei deversări de populism a USL, doar asta, şi e un motiv suficient de a ieşi la vot. Dacă aţi fi fost în Grecia, ce-aţi fi făcut?