Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR) se află la o răscruce. Dincolo de cazul Borbely Laszlo, ministrul Mediului, se poate pune întrebarea dacă UDMR-ul mai poate reprezenta interesele minorităţii maghiare din România.
Din punct de vedere politic, UDMR-ul trebuie să hotărască repede dacă rămâne mai departe alături de PDL la guvernare sau sare în barca USL. Unii lideri maghiari, pragmatici, susţin că doar prin participarea la actul de conducere pot reuşi să ajute comunitatea maghiară. Participarea la guvernare în orice condiţii şi oricând este un deziderat mai vechi al UDMR, care pare a fi veşnic la guvernare. Alţii socotesc că ambiţia de a sta lângă PDL va costa Uniunea, dată fiind criza, iar o neapropriere de Opoziţia Unită pune în discuţie existenţa UDMR-ului. Să nu uităm că cetăţenii români de etnie maghiară suferă şi ei laolaltă cu noi din plin recesiunea. Nu există nicio diferenţă, dimpotrivă. Prinsă ca într-un menghină, Uniunea trece prin convulsii unice pe care nu le-a avut de la înfiinţarea din 1990. Până acum, schema era simplă. Unic pe piaţa politică ca reprezentant al intereselor maghiare în România, UDMR-ul putea balea între partidele politice româneşti puternice, aflându-se întotdeauna la putere. Exact ce propunea Dinu Patriciu liberalilor acum câţiva ani de zile: ca PNL să joace un rol indispensabil actului de guvernare, să fie un partid fără de care să nu se poată obţine o majoritate necesară guvernării. În plus, prin cooptarea maghiarilor în Executiv, România putea să apară în lume, după atâtea campanii denigratoare, drept un stat tolerant, modern, unde şi minorităţile sunt în Guvern. Din nefericire, vremurile bune pentru UDMR au trecut. De ani de zile, formaţiunea maghiară – şi am scris despre asta – s-a românizat. A căpătat apucături politicianiste, dâmboviţene, s-a spurcat la a face politică mioritic. Modul oportunist prin care s-a aliat sau s-a rupt de unele formaţiuni au costat-o. Chiar dacă aceste "trădări" au fost făcute în numele unui ideal nobil pentru maghiari. Cazurile de corupţie, arhicunoscute în sânul UDMR, au îndepărtat şi mai mult electoratul maghiar. Trebuie să fim oneşti şi să spunem că electoratul etnic maghiar nu mai este acelaşi din anii ’90. Unii s-au radicalizat, vorbind de trădare, alţii, copleşiţi de politicianism, s-au resemnat. Pentru prima dată, la viitoarele alegeri, UMDR-ul va avea de înfruntat o opoziţie puternică în cadrul propriului său bazin electoral. Şi, tot pentru prima dată, UDMR-ul riscă să nu mai intre în Parlament. Alături de Uniune – înscrisă ca organizaţie culturală, şi nu ca formaţiune politică – vor intra în luptă Partidul Civic Maghiar, dar şi noul partid al lui Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania şi vicepreşedintele Parlamentului European. Fostul episcop insistă să înfiinţeze un partid politic maghiar în România - Partidul Popular Maghiar din Ardeal. E deja o axiomă că formaţiunea politică a lui Tokes va fi una agesivă, revizionistă, precum chipul şi asemănarea "eroului revoluţiei de la Timişoara". Va mai intra UDMR-ul în Parlament, maghiarii având acum de ales între trei variante? Asta-i intrebarea care macină nu doar opinia publică, ci şi pe liderii UDMR. De altfel, Marko Bela, fostul preşedinte al Uniunii şi actual vicepreşedinte, a criticat dur înfiinţarea de către europarlamentarul Laszlo Tokes a unui partid al maghiarilor din România. Analiza lui Marko Bela e absolut corectă: "Pentru maghiarii din România e un lucru vital să fie prezenţi în Parlamentul României şi să fie prezenţi într-o pondere potrivită. Aşa a fost şi până acum. Totuşi, am reuşit să avem o influenţă prin această prezenţă. Or, înfiinţarea unui nou partid ar putea să pericliteze intrarea reprezentanţilor maghiarilor în Parlamentul României. Bine, au mai fost partide maghiare care au participat în alegeri şi nu au reuşit să torpileze intrarea noastră, dar e un risc, e un pericol şi de aceea cred că e un lucru iresponsabil“. Rămâne de văzut dacă electoratul pricepe asta. Până la urmă votul e suveran!