Procesul de coagulare a Dreptei a început. PNL și PDL au anunțat fuziunea prin comasare. Conducerile de partid au și votat în consecință. Asta e vestea bună.
Vestea proastă este că au apărut deja tensiuni serioase chiar și între inițiatorii procesului. Există, de pildă, tensiuni și în interiorul PNL, și al PDL. E drept, mai ferite de ochii publicului. Ținute sub obroc. În PNL, Crin Antonescu acuză voalat trădarea lui Klaus Iohannis. Deși i-a promis că va păstra tandemul cu Antonescu, care i-ar fi permis să rămână prezidențiabilul PNL, neamțul i-a înfipt un fax în spate, o demisie surprinzătoare, a doua zi după anunțarea rezultatelor la alegerile europarlamentare, în care PNL s-a situat mult sub ținta de 20% fixată de fostul președinte.
Tensiuni există și-n PDL, și ele vizibile celor specializați în domeniu. Există, de pildă, un mic „război rece” între Vasile Blaga și Cătălin Predoiu. Înșfăcând din mers brațul lui Iohannis, Blaga a ieșit în fața camerelor de luat vederi anunțând că se consideră suficient de pregătit pentru funcția de premier. Afirmația l-a scos parțial din joc pe Cătălin Predoiu, candidatul PDL la Președinție. Afirmația lui Blaga a lăsat impresia că jocurile sunt făcute a priori, că Iohannis va fi candidatul la Președinție (adevărul este că stă cel mai bine în sondaje dintre politicienii Dreptei), iar PDL-ului îi va reveni funcția de premier, râvnită de șeful partidului. Sunt și tensiuni legate de iminenta fuziune dintre PNL și PDL. În special în teritoriu. Conducerile celor două partide au votat-o în unanimitate. Câți dintre cei care au votat-o cred că se va face după alegeri? Chiar și în caz de victorie a candidatului Dreptei...Toți au înțeles că înainte de prezidențiale este bine să le spui alegătorilor că ai planuri serioase, că nu este încă o alianță conjuncturală între două partide, care se poate rupe la prima adiere de vânt.
Sunt tensiuni în creștere, cu mari șanse să răbufnească în curând, între PNL-PDL și partidele mai mici, respectiv PMP și Forța Civică. Resentimentele acumulate între Traian Băsescu și Vasile Blaga, între Elena Udrea și Vasile Blaga, sau între unii lideri PNL și Traian Băsescu par obstacole de netrecut în procesul de desemnare a unui candidat unic la Președinție din partea Dreptei. PNL și PDL consideră că Traian Băsescu și-a epuizat capitalul electoral, că a rămas cu un rest de 6% (scorul PMP la alegerile europarlamentare), că puținii săi suporteri se vor încolona în mod natural, în turul al doilea, în spatele lui Klaus Iohannis. Greșit. Unu: potențialul electoral al actualului este mai mare. Șeful statului este cel mai credibil adversar al lui Victor Ponta, printre puținii care pot capitaliza voturi de pe urma derapajelor antidemocratice ale premierului și ale colegilor săi de partid. Doi: electoratul pro-Băsescu va sta acasă în turul doi, dacă favoritul lor va fi marginalizat, sau dacă Iohannis nu le va satisface așteptările: anticorupție, integritate, stat de drept.
Până ce Iohannis nu va condamna tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012, până ce nu-i va marginaliza pe condamnații pentru corupție din PNL, până ce nu va face presiuni (cu ajutorul Monicăi Macovei sper) ca politicienii corupți din PDL să fie maziliți, alegătorii băsiști nu-l vor urma. Până la un punct fărâmițarea Dreptei este benefică. Aceste tensiuni au marele avantaj că mobilizează la urne toate tipurile de alegători din care este formată Dreapta: liberali antibăsiști, democrat- liberali antibăsiști, populari probăsiști, bășiști antipopulari, bășiști antiliberali, populari antiliberali etc., etc. Este adevărat că procesul de coagulare a Dreptei se poate realiza doar în etape. Este foarte greu, la acest moment, să-i comasezi pe băsiști și antibăsiști. Pe liberalii antibăsiști cu băsiștii antipuciști. „Puciștii” din PNL. Dacă Traian Băsescu s-ar împăca peste noapte cu Vasile Blaga nu ar fi foarte credibili. Mai mult, fiecare și-ar îndepărta alegători. Aceste certuri n-ar trebui să depășească o graniță dincolo de care să nu mai poată fi posibilă o reconciliere. Dacă se va întâmpla asta, prezidențiabilul PSD, că va fi Victor Ponta sau altcineva, va ieși învingător la prezidențiale. Victoria sa va însemna dezastrul Dreptei și a celor care o compun.
Cu siguranță, mai există o soluție care poate favoriza o coagulare rapidă a Dreptei. Politicienii care s-au aflat, de-a lungul timpului, în conflict să facă un pas în spate. Nu mă refer la expulzarea lor din partide, sau la ieșirea lor din politică. Ar fi suficient să părăsească luminile rampei, chiar dacă asta ar însemna diminuarea influenței lor. Coagularea Dreptei ar trebui să fie negociată de politicieni neuzați în lupte fratricide. Ei pot fi o garanție că Dreapta va fi unită.