Cobra se leagănă de la stânga la dreapta, încet, hipnotic.
Orice animal este paralizat, pradă sigură. Mai puţin mangusta. Ea intră în ritmul cobrei. Amândouă se leagănă, încet, ochi în ochi, ca într-un balet al morţii. Brusc, mangusta rupe ritmul. Atacă fulgerător în direcţia opusă. Cobra nu mai are replică, dinţii mangustei i se înfig în gât. Ungureanu a demonstrat că tehnica funcţionează şi la oameni. Una din cheile succesului său în faţa lui Gâdea este asta: a rupt ritmul obişnuit al emisiunii. A ieşit din logica de conflict. A trata însă prezenţa premierului la "Sinteza zilei" ca pe un meci de box, a contabiliza loviturile şi a comenta doar fazele spectaculoase, ar fi o greşeală impardonabilă. Acolo, la Antena 3, a fost mai mult decât o păruială. Dincolo de aparenţe, a fost un joc cu miză mare şi bătaie lungă. Ungureanu a profitat de vâlva pe care prezenţa sa în bârlogul presupusului duşman a creat-o, pentru a se prezenta. A spune, după o expresie care a făcut istorie, "cine este şi ce vrea". Şi mai ales, cum are interesul să fie perceput de clasa politică şi alegători. El este Independentul. Omul providenţial, aşteptat de toată lumea. Altfel decât restul cloacei politice, peste mizeria căreia pluteşte olimpian. Corupţia, interesele meschine, agresivitatea, poliţele care trebuie plătite, îi sunt străine. El este şi un Manager al interesului naţional. A repetat de câteva ori că trebuie să facă sistemul să funcţioneze, să pună economia în mişcare, să depaneze pompa de absorbţie a fondurilor europene. A fi independent nu e lipsit de pericole. E nevoie de cineva care să te pună acolo sus şi de cineva care să te susţină. Altminteri, te duci la fund ca bolovanul. În stil de mare pokerist, Ungureanu a plusat pe carte mică, transformând-şi slăbiciunile în avantaje. Pornind de la exemplul UMF Târgu Mureş, premierul s-a spălat pe mâini de frământările coaliţiei, iscate de şantajul UDMR. Lui i s-a trimis o decizie politică pe care el şi Guvernul –a extins astfel, abil, aura de independenţă şi asupra Executivului – o pun în dezbatere publică. Apoi vor analiza şi vor decide. Aşadar, MRU şi Guvernul nu sunt marionete ale politicienilor, ci un fel de avocaţi ai poporului, care îl consultă şi aplică doar ce e în interesul naţional. Vizita lui Ungureanu la Antena 3 şi, în general, rolul de superioară independenţă, au iritat PDL şi au dat aer unei Opoziţii care părea să se sufoce în grevă parlamentară. Noul premier se pupă cu Oprescu, este menajat de Ponta şi intră în bârlogul lui Voiculescu. Interesant e că întregul elan războinic al lui Gâdea s-a topit, după ce Ungureanu a anunţat că discutase cu Ponta la telefon chiar în seara aceea. Pentru a invita Opoziţia la dialog. Sunt treburi importante în Parlament, a lămurit premierul. Şi, ca din întâmplare, a dat exemplul pachetului legislativ pe energie. Unde, coincidenţă, Dan Voiculescu are interese majore. A urmat pauza de publicitate. De la cabine, au ieşit un Gâdea moale şi comod ca un papuc de casă, un Ungureanu încă şi mai sigur pe sine şi zâmbitor. A doua zi, Ponta a anunţat că USL e gata de dialog, dar nu renunţă la cele patru condiţii pentru a ieşi din grevă. Ungureanu i-ar fi promis lui Ponta că rezolvă trei. A patra, schimbarea lui Anastase, nu i-ar sta în puteri. Premierul creşte presiunea pe PDL. Dar şi pe UNPR, pentru că una din cele trei condiţii rezolvabile e abrogarea noului regulament prin care partidul lui Oprea a ajuns să aibă grup parlamentar. Ungureanu face un joc extrem de interesant. S-a avântat foarte sus. Aerul de independent e doar un rol sau o veleitate? Cât de rezistentă e sârma pe care merge? Şi, dedesubt, este o plasă sau o pânză de păianjen?