Un om a traversat strada pe culoarea roşie a semaforului şi a fost amendat. Citez acest enunţ de pe forumul unui site important. Autorul îl foloseşte pentru a demonstra cum funcţionează scenarita tipic românească la arestarea unui puternic al zilei.
Urmează ipotezele combatanţilor pentru explicarea amenzii: poliţistul susţine partidele din opoziţie, pietonul avea afaceri cu o rudă nesuferită a poliţistului, pietonul e membru al unui partid care a tăiat lefurile oamenilor legii, pietonul voia să se angajeze în poliţie şi să ia locul poliţistului, poliţistul este dintre cei care au dat cu cascheta de pământ la Cotroceni şi de atunci amendează tot ce prinde, pietonul trebuia "ajutat" să întârzie la o întâlnire importantă şi "cineva" i-a plantat un poliţist în cale, pietonul e de la PSD, că altfel nu trecea pe roşu, ba poate fi de la orice partid, că semaforul pentru pietoni nu are decât roşu şi verde, să vedem ce face arbitrul UDMR, că dacă pietonul e ungur, s-ar putea să scape de amendă. Forumiştii dezbat, pe modelul televiziunilor de ştiri, cuprinse de fandaxie: de ce acest pieton şi nu şi ceilalţi dinaintea lui care au trecut pe roşu, de ce acum, că sigur pietonul a mai trecut pe roşu şi nu a fost amendat, de ce tocmai de la partidul respectiv şi nu de la altul, de ce nu se amendează şi pietonii din categoria "las' că ştim noi", de ce exact acel poliţist şi nu altul, de ce e amenda aşa mare sau aşa de mică, de ce nu se învârte lumea aşa cum dirijează Măria Sa, poliţistul de circulaţie, la ce ne trebuie poliţiştii, de ce nu stau pietonii pe trotuare, ce făceau şeful poliţiei şi ministrul de la interne în acest timp. Şi firul se tot despică: combatanţii, după modelul analiştilor, transferă reflectoarele pe jurnaliştii care scriu despre scandalul "Amenda". Ei ştiu că atunci când nu poţi ataca mesajul, ataci mesagerul lui, tragi în pianist: este tonomat de-al mogulilor, uselist, pedelist, băsist sau monarhist, e frumos sau urât, a mai scris despre cazul X, a fluierat în biserică acum Y ani.
Aloooo, doamnelor şi domnilor, uitaţi esenţialul: pietonul a trecut pe roşu! Adică a făcut ceva ce contravine unei legi. O contravenţie. Care se pedepseşte cu o amendă dată de un poliţist pe baza unui proces verbal de constatare.
La fel se pierde esenţialul - se ocultează ştirile propriu-zise în favoarea unui hăţiş ameţitor de explicaţii şi comentarii - în cazul infracţiunilor comise de puternicii zilei. Politicianul, demnitarul sau înaltul funcţionar public este acuzat că a primit mită, şi-a traficat influenţa ori a abuzat de prerogativele funcţiei. La fel cum omul de afaceri, bancherul sau oricare alt "guler alb" este acuzat de cumpărare de influenţă, dare de mită, spălare de bani, evaziune fiscală sau altă infracţiune. Acestea sunt ştirile. Nu ceea ce cred alţii despre ele şi ne spun şi nouă.
Dacă pietonul traversează strada pe culoarea verde a semaforului, poliţistul nu-l amendează. Dacă politicienii sau puternicii tranziţiei nu comit infracţiuni nu au a se teme, sunt ascultaţi şi filaţi inutil. Nu iese fum fără foc, iar victimele politice sau ale excesului de zel - dacă există - nu sunt regula, ci excepţia.
De-a dreptul îngrijorătoare este abordarea în spaţiul public a infracţiunilor până la pronunţarea unui verdict definitiv şi irevocabil. Uşurinţa cu care se găsesc scuze sau circumstanţe atenuante ori agravante, se brodează scenarii, se enunţă conspiraţii, nu vine din excesul de zel al cetăţenilor neîncrezători în justiţie şi flămânzi de dreptate. Scenarita românească - produs de laborator - a fost îndelung exersată şi aplicată în media. În spiritul picăturii chinezeşti, s-a ajuns la culesul roadelor: îndoială şi aversiune faţă de oamenii legii, înţelegere şi toleranţă faţă de cei cercetaţi. S-a semănat vânt, se culege furtună. Mult l-a costat pe Sorin Ovidiu Vântu, de exemplu, implantarea scenaritei în minţile românilor, dar a meritat. A venit ziua când se declară un înger, spune că oamenii legii sunt derbedei, iar miza arestării este zăcământul de 10 miliarde euro de la Budureasa. De "investiţiile" lui Vântu şi ale altor moguli beneficiază toată clasa politică. Mentalul colectiv este deja pregătit.