Nu ştiu cum dorm noaptea Emil Boc, Traian Băsescu şi Elena Udrea, cei trei stâlpi ai puterii actuale, dar ultimul sondaj de opinie adevărat (CURS, la comanda cotidianul.ro) descrie, ştiinţific, o societate lipsită de speranţă, dominată de neîncredere şi aflată într-o buimăceală ideologică de speriat.
Nu e un secret pentru nimeni: situaţia în care se află România, azi, e aproape de dezastru. În afară de faptul că ne lamentăm mereu, noi nici măcar nu mai credem că ne poate fi bine. Cifrele sunt ameţitoare: 88% dintre respondenţi cred că lucrurile merg într-o direcţie greşită (faţă de 77% câţi răspundeau astfel în luna în februarie, anul trecut).
Rareori un asemenea procent, orice ai întreba! Doar un român din zece mai crede că "direcţia e bună" (ar fi interesant de făcut portretul-robot al acestuia) şi doar 13% (adică acelaşi un român din zece) consideră că actualul guvern e în stare să scoată ţara din criză (faţă de 21% în 2010). Şi abia 3% speră ca România să iasă din criză până la sfârşitul acestui an, în vreme ce 67% dintre compatrioţi văd luminiţa de la capătul tunelului abia prin anul 2014 sau mai târziu.
Această lipsă de speranţă explică tot: de la neîncrederea în reforma sistemului sanitar (81% dintre români se îndoiesc că sistemul coplăţii serviciilor medicale va duce la îmbunătăţirea acestora) la respingerea privatizării unor companii de naţionale (64% sunt împotrivă, posibil fiindcă marile privatizări de până acum au dat impresia că au fost făcute exclusiv prin "şpăguire", în interesul celor mituiţi şi, desigur, al cumpărătorilor; puţini sunt cei care îşi aduc aminte de şi se mândresc cu privatizarea Dacia şi cu succesul european al Loganului, de exemplu).
Buimăceala ideologică de care vorbeam e uşor de explicat în contextul în care încrederea în politicieni şi în instituţiile de bază ale democraţiei (parlament, partide politice, justiţie) se măsoară în procente scrise cu o singură cifră (doar în preşedinţie e o încredere de 11%, mai mică însă decât încrederea în sindicate, care au fost prezentate, în perioada realizării sondajului, ca fiind răul cel mai mare, "regina corupţiei din vămi" ş.a.m.d.!).
Nu e de mirare, deci, că românii ba vor măsuri de dreapta, ba (mai ales) de stânga. Printre cele 16 măsuri (alese de respondenţi) pe care ar trebui să le ia guvernul în primul rând, cele mai multe sunt sociale (şi ca număr, şi ca procente). De asemenea, 54% cred că interesele României sunt cel mai bine susţinute prin promovarea intereselor angajaţilor, "chiar dacă mediul de afaceri va suferi" (faţă de 38% care "mizează" pe mediul de afaceri); în schimb, 57% consideră că guvernul mai degrabă ar trebui să creeze "opor tu nităţi astfel încât oamenii să fie capabili să se ajute singuri" (faţă de 39% care cer ajutorarea celor aflaţi în nevoie). În fine, 71% se declară gata să aplaude renunţarea la cota unică şi să îmbră ţişeze impozitarea progresivă (cerută de stân giştii din PSD).
Privind din această perspectivă, pare că PDL mai degrabă se adaptează electoratului atunci când e gata să schimbe ca pe ciorapi ideologia, denumirea, sigla. (E clasică deja nonşalanţa cu care acest partid a trecut practic peste noapte de la Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European.) Dar scopul scuză mijloacele, nu-i aşa, şi cine se mai încurcă, în ziua de azi, în fi neţuri ideologice? Oricum, denumirea actuală, care conţine şi partea "minus liberal" e, deja, prea veche pentru un partid atât de dinamic. Şi oricum, cu cât mai repede se va întâmpla asta, cu atât mai bine; prea trăiam într-un paradox: dacă te-ai fi luat după denumirile partidelor, ai fi zis că în spaţiul carpato-danubiano-pontic e raiul liberal.
Cât despre scorurile partidelor în sondajul CURS, concluzia e la fel de lipsită de speranţă: la cât de jalnic stă PDL şi la cât de nemulţumiţi sunt oamenii de actuala putere, ar fi trebuit ca partidele din opoziţie să defileze cu cel puţin două treimi din intenţiile de vot. În schimb, USL e la cota 59%, PDL la 17%, PP (care, practic, nu mai există) - 6%, UDMR - 5%, PRM - 5% ş.a.m.d. PSD şi PNL continuă să greşească, ceea ce face ca somnul celor trei exponenţi ai puterii actuale, Emil Boc, Traian Băsescu şi Elena Udrea, să fie mult mai liniştit decât ar fi cazul.