"Vor câştiga alegerile cei care vor promite mai puţin". Această afirmaţie a fost făcută de Sebastian Lăzăroiu în urmă cu câteva luni, într-o discuţie în redacţia "Evenimentului zilei".
La prima vedere, aprecierea poate părea fie extrem de naivă, fie profund manipulatorie. Un sondaj CSOP, prezentat astăzi de ziarul nostru, conţine elemente care ne-ar putea ajuta să înţelegem dacă afirmaţia de mai sus este adevărată sau falsă. S-o luăm pe rând. Mihai Răzvan Ungureanu, la două săptămâni de la preluarea mandatului, este politicianul (atenţie, vorbim doar de politicieni) cotat cu cea mai mare încredere, şi anume 29%. Sorin Oprescu are 28%, Crin Antonescu-26%, iar Victor Ponta-25%. Orice om politic proaspăt, cu o minimă coreenţă în gândire şi cu un minim bun-simţ în spaţiul public are o şansă. Încrederea de care se bucură MRU nu înseamnă decât un suspin de uşurare din partea mulţimii că a apărut cineva nou. Iar această dorinţă pentru un alt mod de a face politică poate fi tradusă prin respingerea vechiului mod, care poate fi rezumat la două concepte: promisiuni fără acoperire şi modul incorect de cheltuire a banului public. Cartea responsabilităţii, reală sau simulată, va fi principalul instrument prin care vor fi convinşi alegătorii să facă diferenţa între partide şi candidaţi. Isteria nu mai atrage atât de multe voturi. Este eventual un fum de opiu care fixează oamenii în faţa televizoarelor.
Aşa poate fi explicată şi noua atitudine a lui Victor Ponta. E un calcul electoral, rece şi pragmatic. Nu ştiu dacă domnul Ponta îşi doreşte cu adevărat să facă bine acestei ţări, dar face exerciţii de persuasiune în această direcţie. Aceasta va fi lupta pentru electoratul "clasic": cel ideologizat, cel care se împarte în stânga şi dreapta. Încercarea lui Victor Ponta de a livra un mesaj politic responsabil, raportarea la Mihai Răzvan Ungureanu, nu înseamnă decât marcarea teritoriului. Victor Ponta (şi structura politică din spatele său) doreşte o luptă cu MRU (şi structura politică care îi sprijină Guvernul) pe aceste coordonate: cine este cel mai responsabil, cel mai chibzuit, cel mai echilibrat, cel mai pregătit să atenueze şocurile viitorului şi cel mai capabil să-i speculeze oportunităţile. Cine va câştiga acest duel care va dura 8-9 luni va conduce următoarea guvernare. Miza acestei lupte nu este anihilarea, ci supremaţia, foarte probabil vor guverna împreună cele două structuri. Atenţie din nou la sondaj, cine îşi doreşte această victorie nu trebuie să uite de resetarea actualei clase politice, sigur, aceasta nu se va produce brusc şi în totalitate, dar masa critică necesară poate fi obţinută în această perioadă până la alegeri.
În plan secund, se va mai purta o luptă. Cea între Crin Antonescu şi Dan Diaconescu. Pentru electoratul anti-sistem, care poate contabiliza 20-30% din cei care se vor prezenta la vot, nu se mai măsoară lucrurile cu rigla lui Lăzăroiu. Aici va conta cine ţipă mai tare, cine e mai absurd în promisiune, cine o face mai convingător pe "nebunul". Miza acestei lupte va fi însă anihilarea politică. Cine câştigă va forma Opoziţia, începând cu 2013, iar cine va pierde va fi înghiţit. Avem două electorate. Primul va alege între două oferte relativ responsabile care propun reforma, una de dreapta şi una de stânga. Al doilea, anti-sistem şi gata să se lase sedus de populism. Nu e nicio tragedie, aşa va fi peste tot în Europa următorilor ani. Despre ce USL mai vorbim în aceste condiţii? Este acesta planul lui Traian Băsescu? Are şanse de reuşită? Răspunsurile la aceste întrebări le vom afla în acest an pe măsură ce ne vom dumiri, tot prin sondaje, dacă cei care promit mai puţin au cele mai mari şanse să câştige alegerile.