Sunt aceiaşi oameni care au adus fotbalul românesc în colaps şi care, incredibil, îşi găsesc în continuare expunere mediatică din belşug.
Fotbalul românesc a luat-o complet razna. Ştiu, nu e nicio noutate, dar parcă de această dată, mai abitir ca oricând, jegul a ieşit la iveală. Finalul nebun de campionat le-a luat minţile "oamenilor de fotbal" de la noi. Sunt aceiaşi oameni care au adus fotbalul românesc în colaps şi care, incredibil, îşi găsesc în continuare expunere mediatică din belşug. Indivizii apar pe posturi, unii mai sunt şi plătiţi pentru asta (cazul lui Mihai Stoica), şi vorbesc despre orice, mai puţin despre fotbal.
Într-o seară în care Portugalia a transformat finala Europa League de la Dublin într-o afacere proprie, în România, doi patroni de cluburi rupeau din nou stăvilarul urii. Nici asta, până la urmă, nu mai e o noutate. Ne-am obişnuit cu dialogurile dintre ciocoii vechi şi noi din fotbalul românesc, cu lipsa de reacţie a celor care îi girează, cu stadioanele în paragină, cu infrastructura care e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, cu lipsa oricărei perspective, cu o naţională de pluton şi cu o competiţie internă demnă de toată mila.
Păpuşarii din fotbalul românesc de la toate nivelurile îşi continuă tragica reprezentaţie. Lecţia primită la licitaţia pentru drepturile TV ale Ligii I nu i-a trezit pe cei care-şi spun "oameni de fotbal". Televiziunile, dacă ar fi vrut să facă într-adevăr ceva bun, ar fi trebuit să boicoteze licitaţia, iar mai apoi să-i ignore pe mitocani. Dar şi aşa, faptul că Mitică Dragomir nu şi-a putut vinde competiţia la suprapreţ e o palmă primită de un fotbal fals şi lipsit de spectacol.
Oficialii Federaţiei Române de Fotbal şi cei ai Ligii Profesioniste, oameni care îi acoperă în nelegiuiri pe cei mai mulţi dintre infractorii pripăşiţi în fotbalul românesc, se agaţă în aceste zile de o performanţă reuşită total întâmplător de o naţională de juniori. "Iată, avem viitor", spun ei, dar de 20 de ani nu există infrastructură la nivel de copii şi juniori sau vreo strategie sănătoasă.
Toate în fotbalul românesc se fac doar după ureche şi sunt dictate de interese meschine, personale. Antrenorii sunt aceiaşi, angajaţi după o schemă apropiată de circuitul apei în natură, un criteriu bolnav care a sărăcit România fotbalistică. La portughezi, unde competenţele sunt apreciate şi încurajate, după Jose Mourinho a răsărit un Andre Villas Boas, care la 33 de ani face miracole cu FC Porto.
La noi, tehnicienii tineri n-au loc de "grei" precum Viorel Hizo, în fapt un fost "cooperatist" care a fost de cinci ori la Rapid, iar la Ceahlăul şi la Vaslui - de câte trei ori, fără să se fi remarcat cu ceva pe plan extern. Şi atunci, nu te mai miră faptul că tehnicienii au ajuns doar simple slugi, fără coloană vertebrală în faţa unor patroni care le dictează programul de pregătire şi echipa de start. Gigi Becali, omul care a pus pe butuci cel mai titrat club al României, a bătut un nou record mondial: a adus al şaselea antrenor, făcându-se de râs pe toate meridianele.
După 25 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor de către Steaua, aniversare petrecută în ignoranţă şi uitare de către fostele glorii ale "roş-albaştrilor", România va avea o reprezentantă direct în grupele Ligii Campionilor şi în viitorul sezon. Va fi însă ultima oară! Asta este singura explicaţie pentru nebunia care a cuprins lupta la vârf în Liga I. Argumentele sportive lipsesc, nu e o dispută pentru care sistem de joc deţine supremaţia. Cu aşa atmosferă, sfârşitul fotbalului nostru e aproape. Dacă nu chiar a venit.