EDITORIALUL EVZ: Frecţie la piciorul de lemn al absenteismului

Silviu Sergiu: "Traian Băsescu le-a cerut românilor să vină la vot, în număr cât mai mare, la alegerile pentru Parlamentul European."

Un gest firesc. Înaintea oricărui scrutin, a devenit o cutumă ca şeful statului să transmită alegătorilor acest mesaj: democraţia este participativă, iar soliditatea ei este dată de gradul de implicare a cetăţenilor.

De la scrutin la scrutin însă, mobilizarea cetăţenilor la urne este o misiune din ce în ce mai grea pentru şeful statului, îndemnul său este tot mai gol de conţinut, pe măsură ce gradul de insatisfacţie faţă de clasa politică este mai ridicat. Din această perspectivă, preşedintele este de admirat. Nu este deloc simplu să inviţi alegătorii la urne, când prestaţia candidaţilor a fost lamentabilă în campania electorală. E ca şi cum ai legitima mediocritatea.

Ca să nu-şi aducă singur prejudicii de imagine, şeful statului avea nevoie de argumente puternice. Retorica sa din emisiunea Televiziunii Române a fost însă total neinspirată. Traian Băsescu a evitat să se refere la prestaţia mediocră a eurocandidaţilor şi a bătut obrazul celor care refuză să vină duminică la urne. A renunţat la accentele de discurs antisistem şi a ales un mesaj dojenitor-mobilizator la adresa electoratului, confundându-se cu sistemul.

Preşedintele le-a atras atenţia românilor că în zadar se declară susţinători ai Uniunii Europene, dacă, în ziua votului, nu fac mai nimic. A susţinut că prezenţa la urne în ţările membre este o variabilă de care Bruxelles-ul ţine cont, un indicator al ataşamentului faţă de construcţia europeană. În logica prezidenţială, o prezenţă mare la urne ar fi un câştig de imagine pentru România, în timp ce un absenteism accentuat ar fi dăunător. Băsescu a evitat să explice ce înseamnă acest câştig de imagine, poate şi pentru că este o noţiune abstractă. Nu este, cu siguranţă, vorba despre influenţă, pentru că influenţa României în Parlamentul European nu are nicio legătură cu numărul românilor care se prezintă la urne. Ţara noastră poate avea un cuvânt greu de spus în legislativul european dacă va trimite la Bruxelles politicieni total diferiţi de modelul EBA: buni cunoscători ai fişei postului de europarlamentar şi capabili de a-şi promova iniţiativele printr-un lobby eficient.

Cât despre ce cred românii despre Uniunea Europeană, un lucru este clar: Bruxelles-ul nu pune un preţ prea mare pe percepţiile românilor faţă de proiectul european. Mult mai importante sunt percepţiile cetăţenilor din ţările mari contributoare, pentru că, în funcţie de acestea, se modelează politicile europene. Sarkozy, Merkel sau Brown sunt sensibili la aşteptările electoratului din ţările lor şi stabilesc în consecinţă direcţia în care să se îndrepte Europa. Traian Băsescu a invocat şi banii pe care contribuabilii europeni îi pun la dispoziţie pentru modernizarea României. Cum ar putea să fie un argument convingător, când accesarea lor este un proces defectuos.