Ani de zile s-au dat în gât unii pe alţii. În direct, la ore de maximă audienţă, şefii din fotbalul românesc şi-au aruncat în cap toate zoaiele.
S-au acuzat de toate hoţiile, şarlataniile şi ticăloşiile imaginabile. Ploua cu denunţuri şi autodenunţuri, care dezvăluiau un sistem mafiot complet: meciuri trucate, arbitri cumpăraţi, evaziune fiscală, trafic de influenţă, corupţie generalizată la toate nivelurile - federaţie, ligă, cluburi, arbitraj.
Nici un fir din frezele năclăite cu gel nu li s-a clintit. Din când în când, câte unul era chemat la DNA. Scăpa repede. Declara că aşa a auzit şi el, dar că n-are dovezi.
Scandaluri mari, grele, care, cu puţină bunăvoinţă din partea organelor de anchetă, puteau scutura mizeria, au trecut suave ca zefirul de primăvară. "Valiza", "Folcloristele", "Bricheta"... De ani de zile se ştie că mafia este cea care decide cine iese campioană. Ba chiar că există un fel de rotaţie, ca fiecăruia dintre "naşii mari" să-i vină rândul la purcoiul de bani (10 milioane de euro, în cazul celor mai proaste rezultate) de la Liga Campionilor. "Naşii mai mici", care ştiu toate dedesubturile murdare, se aleg cu firimiturile: menţinerea în Liga I, drepturile de televizare, transferuri ale căror sume sunt măsluite pentru a nu plăti taxe etc.
În prea puţine cazuri - finanţatorul Penescu de la FC Argeş, sau arbitrii Serea sau Ghe. Constantin - s-a lăsat cu arestări. Dar, în loc să meargă mai departe, să încerce să demanteleze întregul sistem, anchetatorii s-au oprit în mod straniu. Iar arestaţii sunt liberi, bine mersi.
Acum asistăm la un nou episod. Cu câteva zile în urmă, Evenimentul Zilei a făcut o dezvăluire teribilă: două milioane de euro costă un club pentru a lua campionatul României. Această sumă uriaşă lipseşte din contabilitatea campioanei de anul trecut, Oţelul Galaţi. Proprietarul, colosul mondial al siderurgiei, Arcelor Mittal, a luat foc. Preşedintele Consiliului Director al clubului a cerut un audit pentru a da de urma banilor. Se pare că milionul s-ar fi dus în buzunarele arbitrilor, dar şi ale celor a căror tăcere trebuia cumpărată. În schimb, după un campionat în care a plouat cu acuzaţii la adresa modului în care Oţelul făcea punct după punct, gălăţenii au ieşit campioni. Vasile Avram parcă atunci picase de pe Lună: "Sunt blocat să aud că titlul se câştigă cu ajutorul arbitrilor".
Trei zile mai tîrziu, Avram a fost blocat în arest pentru 29 de zile. Împreună cu el şi unul dintre finanţatorii de la FCM Târgu Mureş. Cei doi sunt acuzaţi pentru luare, respectiv dare de mită. Pentru a delega la meciurile celor din Târgu Mureş arbitrii "potriviţi", Vasile Avram ar fi primit 19.000 de euro, în gresie şi mobilă din Germania. Un mizilic, în comparaţie cu sumele pe care le învârte mafia din fotbal. Bunăoară, cu milioanele lipsă de la Oţelul.
Dar mizilicul ăsta poate fi un început perfect de anchetă. Vasile Avram poate fi strâns cu uşa să verse tot ce ştie. Evident, în schimbul unei clemenţe negociate. În paralel, pe baza tuturor declaraţiilor şefilor din fotbal, DNA poate cere un braţ de mandate de ascultare. La cât de proşti şi de grandomani sunt, chiar dacă se ştiu ascultaţi şi urmăriţi, e imposibil ca, la un moment dat, să nu se dea de gol.
Când vorbim despre corupţia din România, căreia nu i se mai taie odată coada, de-am ajuns ruşinea Europei, dăm tot felul de exemple: de la casele lui Năstase, la scenele lui Ridzi, la Regii Asfaltului sau la Bechtel.
Dar despre mizeria din fotbal, răscolită zilnic sub nasul nostru, nu ne mai indignăm. Corupţia din fotbal a ajuns o fatalitate cu care suntem obligaţi să trăim. Îl asculţi pe Gigi Becali urlând la televizor, aşa cum auzi manelele bubuind din BMW-ul care-ţi trece pe sub geam. Face parte din decor. Din "normalitatea" României de azi.
Senzaţia este că şi la nivelul organelor de anchetă, poliţie, procuratură, DNA, fotbalul e privit cu oarecare condescendenţă. Ca un stat în stat, unde nu au jurisdicţie pentru a acţiona. Dezvăluirile din ziarul nostru şi arestarea lui Vasile Avram pot declanşa curăţenia generală. DNA trebuie să iasă din amorţeală. Şi să intre până în gât în mizeria din fotbal. Ca s-o aducă la suprafaţă.