Partidul care a sedus numeroşi oameni prin mesajul anticorupţie le-a mai făcut acestora, încă o dată, în ciudă: l-a ales în funcţia de preşedinte al organizaţiei din Craiova pe Antonie Solomon, primarul suspendat întors de curând din arest preventiv pentru corupţie.
"Mi-e ruşine că sunt în PDL", a spus europarlamentarul Cristian Preda când a aflat de aplauzele care au însoţit alegerea. E de mirare cum Cristian Preda nu s-a obişnuit deja cu deprinderile PDL; n-a trecut aşa multă vreme de când primarul din Râmnicu-Vâlcea, Mircia Gutău, era ţinut în braţe de conducerea partidului. Ce-i leagă pe Solomon şi pe Gutău în afară de dosarele de corupţie? Desigur, faptul că-şi controlează cum se cuvine bazinele electorale locale. Restul nu mai contează, nu-i aşa?
Aceia care se revoltă în faţa unor astfel de "albiri" politice par mai degrabă nişte extratereştri. Printre politicieni, care sunt ade văraţii pământeni ai zilelor noastre, umblă deja butada "Nu eşti om politic dacă n-ai dosar penal", cu diferite variante, prin care împricinaţii vor să-şi bagatelizeze măreţele fapte promovând ideile că a) "oricum, toţi fură" şi b) "dosarele sunt politice". Ambele idei subînţeleg faptul că Justiţia din România e atât de oarbă, încât a devenit proastă şi impotentă, ca o glumă răsuflată.
Într-o listă realizată de HotNews sunt trecute 18 dosare grele, care au ţinut prima pagină a ziarelor, la un moment dat, dar care zac acum prin sertare ce se întredeschid strategic doar la nevoie. Sunt cazuri celebre, care păreau atât de clare că te şi mirai cum mai pot scoate capul în lume eroii lor, cazuri pe care nu doar că s-a aşternut praful; deja praful s-a pietrificat, socotind cât timp a trecut de la tam-tam.
Iată doar simpla enumerare a celor 18 dosare: "2 Mai" - Monica Iacob Ridzi (504 zile de la începerea cercetării penale), "Mătuşa Tamara" - Adrian Năstase (1.258 de zile de la trimiterea în judecată), "Strămutaţi de lux" - Dorel Manţog (1.525 de zile), "Retrocedări ilegale" - Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu (745 de zile), "Rompetrol" - Dinu Patriciu (1.523 de zile), "Valiza" - Gigi Becali (691 de zile), "Mită la LPF" - Mitică Dragomir (918 de zile), "Aparatură medicală pentru penitenciare" - Şerban Brădiştea nu (1.328 de zile), "Fabrica de zahăr" - Gheorghe Falcă (1.111 zile), "Bunuri din China (Zambaccian I)" - Adrian Năstase (1.457 de zile), "Arme de vânătoare" - Şer ban Mihăilescu (1.644 de zile), "Loteria I" - George Copos (1.617 zile), "Palinca şi caltaboşii" - Decebal Traian Remeş (883 de zile), "Voicu" - Cătălin Voicu (172 de zile), "Şpagă în numele fiului" - Paul Păcuraru (686 de zile), "Mită la PIC" - Antonie Solomon, despre care tocmai am vorbit (235 de zile), "Căprioara" - Marian Oprişan (1.618 zile), "I.C.A" - Dan Voiculescu (705 zile). Ar putea fi adăugat şi dosarul "Casa Mamei" - Miron Mitrea (trimis în judecată în martie 2009 şi amânat ieri, din nou). Impresionant şi dezarmant!
N-am ceva anume cu PDL, în afară de faptul că acest partid guvernează ţara, iar liderul lui informal, Traian Băsescu, care e şef de stat de şase ani, a fost (cel puţin prin primul mandat) cel mai vocal critic al unui sistem defect, corupt, impotent. De dragul discuţiei, hai să ne prefacem că suntem extratereştri şi că în România există separaţia puterilor în stat. Chiar şi aşa, PDL, care a pozat o vreme în partid anticorupţie, era dator să-şi sancţioneze singur (sau măcar să nu-i mângâie pe creştet) corupţii.
Apropo, astăzi e termen, la Tribunalul Arad, în dosarul în care e implicat primarul Gheorghe Falcă, acuzat că a primit mită o vilă. De când a început, procesul a avut parte de 26 de "evenimente", din care nouă amânări şi doar şapte audieri. Are vreo jenă politică Gheorghe Falcă? Dimpotrivă, e considerat un "organizator excelent" şi e văzut ca o speranţă a PDL.
PSD măcar nu are discurs anticorupţie, are doar iluştri reprezentanţi pe listă, cu Adrian Năstase în frunte. "Noua speranţă a PSD" pare să fi trecut cu bine peste scandalul "Mătuşa Tamara" şi dosarul "Zambaccian" (azi e termen!); cariera lui politică, iată, cunoaşte un nou avânt. Căci, tot politicianul român o ştie, drumul până la prescriere e pavat cu amânări şi ridicări de excepţii. O complicitate de la un capăt la altul.