"Măsurile pe care suntem nevoiţi să le luăm par uneori extrem de grele şi nepopulare", le-a spus, duminică, premierul Emil Boc prefecţilor strânşi în videoconferinţă.
"Par"? Doar "uneori"? Premierul crede că tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, majorarea cu cinci procente a taxei pe valoarea adăugată, impozitarea tichetelor de masă şi eliminarea subvenţiei pentru încălzire doar "par" nişte măsuri grele?
"Abordăm situaţia cu calm", i-a anunţat Boc pe subordonaţii săi din prefecturi. Poate vă amintiţi de personajul "Romulus cel Mare" al lui Friedrich Durrenmatt. Germanii lui Odoacru se apropiau de Roma, toţi miniştrii celui care avea să fie ultimul împărat roman îl rugau pe acesta să facă ceva, dar Romulus cel Mare continua, netulburat, să-şi hrănească găinile. Şi el aborda situaţia cu calm.
Spre deosebire de Romulus cel Mare, care, în viziunea lui Durrenmatt, îşi dorea ca Imperiul Roman să dispară, Emil Boc este paralizat de perspectiva ca PDL să meargă pe urmele istoricului PNŢCD, aşa că pur şi simplu nu mai este capabil să ia vreo decizie.
Şi-a construit propria sa lume ("măsurile grele par nepopulare"), îi consideră duşmanii săi personali şi îi ignoră pe toţi cei care-i spun că este pe un drum greşit.
Unul dintre participanţii la ultima reuniune de la Snagov povestea că, timp de trei sau patru ore, parlamentarii PDL au fost dezlănţuiţi împotriva propriului guvern. Nici măcar unul dintre aceştia nu a spus vreun cuvânt bun despre executiv. Şi cum a reacţionat Boc? A avut o unică intervenţie, scurtă, în care i-a cerut lui Cristian Preda să nu mai critice, pe blog, partidul şi executivul. Nimic în plus. Publicul a rămas stupefiat. Blaga, Videanu, Berceanu au tăcut.
Singurul demnitar care a încercat să explice ceea ce se întâmplă la Palatul Victoria a fost Elena Udrea. (Un gest onorabil, dar dacă speră ca astfel să se califice pentru postul de prim-ministru eu cred că se pripeşte). Când a avut loc această ultimă reuniune de la Snagov mai erau doar câteva zile până la momentul în care Curtea Constituţională urma să decidă dacă proiectele de lege pentru care guvernul îşi asumase răspunderea respectă sau nu legea fundamentală.
Şi totuşi, în cele trei sau patru ore de discuţii, nimeni nu a întrebat ce se întâmplă dacă aceste proiecte nu trec de Curte. Nimeni, nici măcar atotştiutorul Traian Băsescu, nu şi-a pus problema unui "plan B" în cazul în care reducerea pensiilor sau a salariilor este considerată a fi neconstituţională. Nicio clipă nu s-a discutat despre majorarea TVA ca alternativă la deficitul bugetar generat de menţinerea pensiilor la actualul nivel.
Această relatare a reuniunii de la Snagov îmi arată că, în afară de tăierile de salarii şi majorările de taxe şi impozite, guvernul Boc nu are de gând să facă nimic. Nu ştie, nu poate, nu vrea.
În momentele mele de beatitudine îmi închipuiam că oamenii au un plan secret. Că, într-o bună zi, ne vor copleşi cu măsuri decisive, iar în 2011 ne vom trezi poate nu complet ieşiţi din criză, dar cel puţin cu un aparat guvernamental diminuat şi mai puţin corupt. Nici vorbă.
PDL continuă să facă exact ceea ce au făcut şi PSD, şi PNL: umple consiliile de administraţie ale radioului şi televiziunii publice cu apparatchiki (după ce ne-a ameţit cu propaganda despre "depolitizare"), nu se atinge de demnitarii care au afaceri cu statul (unica victimă, Silviu Prigoană, şi demisionar din PDL, şi fără profitabilul contract de administrare a parcurilor din sectorul lui Negoiţă) şi fură banii administraţiei locale ca să acopere cheltuielile excesive ale aparatului central (aceştia sunt politicienii care ne-au vorbit ani întregi despre beneficiile descentralizării!).
Teoretic, concluzia acestor fapte ar fi: guvernul Boc trebuie să plece. Mă întorc însă la finalul piesei lui Durrenmatt: Romulus cel Mare este trimis la pensie, iar puterea este preluată de Odoacru, împăratul germanilor. Dar şi Odoacru era pasionat de creşterea găinilor.