Acordul de principiu la care au ajuns, vineri, liderii Uniunii Europene va produce multe victime colaterale, mai mult sau mai puţin inocente.
În România, unul dintre efecte este că programul economic al USL devine complet desuet şi inaplicabil. Proiectele electorale ale domnilor Ponta şi Antonescu nu mai au acoperire dacă România va respecta angajamentul impus de cancelarul german Angela Merkel şi anume limitarea deficitului structural la numai 0,5%. USL nu mai are ce promite!
Să ne amintim câteva dintre angajamentele pe care le luau la sfârşitul lunii mai marii lideri USL: reducerea CAS cu cinci puncte procentuale, creşterea salariului minim la 800 de lei, impozit diferenţiat, dar cota maximă ar urma să rămână la 16% şi reducerea TVA la 19% în următorii patru ani. Un finanţist neutru, Mihnea Vasilache, cu o experienţă de peste 15 ani pe Wall Street şi în City-ul londonez, scria la acel moment că impactul unora dintre măsurile propuse de USL este o reducere "imediată" cu 23% a veniturilor bugetare. Un alt economist neafiliat politic, Dan Popa, calcula că impactul total evaluat pentru 14 măsuri ale USL este de 23 de miliarde de lei, reprezentând 4% din PIB.
În septembrie 2011, Crin Antonescu, respingea un deficit bugetar de 3% în 2012 şi spunea că acesta ar trebui să fie "renegociat" în vederea majorării. La sfârşitul lunii noiembrie, când era clar că statele europene vor fi nevoite să ia măsuri dure pentru a preveni o agravare a crizei, Victor Ponta continua să bată câmpii despre un deficit de "trei, patru la sută". Dacă ţara noastră introduce în Constituţie prevederea referitoare la limitarea deficitului structural la 0,5% va fi imposibil ca un guvern iresponsabil să schimbe această regulă când are chef. Faptul că există un asemenea risc a dovedit-o din păcate chiar executivul condus de Emil Boc, care deja a modificat prin ordonanţă legea responsabilităţii fiscale, adoptată în guvernarea PDL, în anul 2010. În plus, prin acceptarea măsurilor de austeritate cerute de Bruxelles, România este de acord cu sancţionarea automată, în cazul în care încalcă regulile. Şi până acum erau prevăzute amenzi substanţiale pentru statele din zona euro care depăşeau deficitul bugetar de 3%, însă ele trebuiau votate. Ori, şi Germania, şi Franţa au încălcat această reglementare şi apoi s-au păsuit reciproc. Acum, în condiţiile în care mare parte din social-democraţii europeni par să fi acceptat noile restricţii bugetare, Ponta caută un pretext pentru ca România să nu le adopte. De fapt, în USL pot fi observate două strategii de respingere a acordului de la Bruxelles. Un front este gestionat de presupusul viitor premier Victor Ponta, care caută chiţibuşării juridico-politice pentru ca România să nu modifice Constituţia. Omul pur şi simplu nu are curaj să intre în conflict deschis cu Uniunea. Un alt front este condus de fostul premier Tăriceanu, care spune pur şi simplu că România nu trebuie să accepte un deficit structural de 0,5%. "Pentru România, a o obliga la un deficit structural de 0,5%, este în mod simplu spus că vom condamna România să rămână o ţară subdezvoltată", a susţinut Tăriceanu.
Este fals ceea ce spune Tăriceanu, iar eforturile USL de a respinge noile măsuri de austeritate fiscală cred că vor face rău acestei ţări şi prin faptul că o menţine expusă riscurilor populismului, şi prin izolarea de UE. Există resurse pentru dezvoltarea României, în primul rând din absorbţia fondurilor europene şi, în al doilea rând, din fiscalizarea economiei subterane. Bătălia politică incorectă care se poartă în aceste zile arată, o dată în plus, de ce este bine ca ţara noastră să fie condusă de la Bruxelles. Sau, ca să fim mai precişi, de la Berlin. De ce nu? România - şi aici vorbesc şi despre politicieni, şi despre ziarişti, şi despre magistraţi, şi despre alegători - a demonstrat constant că nu este capabilă să se reformeze din proprie iniţiativă. Iar mie personal, doamna Merkel îmi inspiră infinit mai multă încredere decât orice politician român.