Florian Bichir: "Nu pot influenţa cu nimic votul Sfântului Sinod, dar, dacă ar fi după mine şi aş alege cu inima, n-aş ezita să pun ştampila pe PS Irineu."
Sinodul mitropolitan al Olteniei şi-a desemnat candidaţii la funcţia de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei: pe Prea Sfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, episcop vicar patriarhal, şi pe Prea Sfinţitul Irineu Slătineanul, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului. Pentru mine este o surpriză faptul că nu a fost nominalizat şi Prea Sfinţitul Damaschin Coravu, episcop al Sloboziei, care a fost vicar la Craiova timp de 20 de ani. Cum votul a fost secret, n-am ce comenta, ci doar să-mi exprim mirarea.
Pe Prea Sfinţitul Irineu l-am cunoscut întâmplător anul acesta, deşi îi urmăream cariera bisericească şi scrierile de mai mult timp, fiind unul dintre cei mai mari dogmatişti în viaţă ai Bisericii noastre. Am fost nevoit în prag de Înviere să fac un interviu cu un ierarh. L-am sunat pe PS Irineu. „Sărut mână. Blagosloviţi, Prea Sfinţite. Ce mai faceţi?“ „Bine, slavă lui Dumnezeu. Uite, sunt la sapă.“ „Aveţi umor, Prea Sfinţite.“ „Nu, frate dragă, chiar sunt la sapă.“ Am rămas un pic debusolat pentru că PS Irineu are un doctorat strălucit la Paris şi nu-mi dădea mâna să cred că de pe Champs- Elysées te întorci în ţară la praşilă. A doua zi m-am întâlnit cu vlădica la o benzinărie din Slatina şi mi-am dat seama că nu glumea. A venit singur, cu un hârb de maşină, fără diacon sau şofer şi fără egolpionul atât de preţuit de unii ierarhi, care şi-l pun şi peste pijama, când dorm. Singurel, pentru că episcopul său titular i-a tăiat telefonul, dreptul de a avea şofer, bântuit de groază că i-ar putea lua locul. „Nu-mi trebuie nimic, eu sunt călugăr. Mereu o să am chilia mea“, mi-a răspuns vlădica la întrebările privind condiţia sa exagerat de modestă.
Iar la Grădinari, unde construieşte Colegiul Naţional „Buna Vestire“, dedicat fetelor orfane, am rămas înmărmurit. Nu de construcţia şi dotările similare doar cu cele din Occident, ci de personalitatea lui PS Irineu. Modest, fără ifose şi foarte muncitor. Nu-i e ruşine să cosească, să dea cu sapa, iar apoi să scrie tratate strălucite de dogmatică. Asta pentru că are nu mai puţin de trei doctorate şi este decan al Facultăţii de Teologie din Craiova. Cu toate acestea, dulama de pe el arată ca a unui călugăr modest, iar puţini stareţi s-ar încumeta să umble aşa. Într-un cuvânt, un ierarh excepţional.
Celălalt candidat, PS Vinceţiu Ploieşteanul, este cunoscut drept ministrul de finanţe al Patriarhiei şi se spune despre el că poate scoate bani şi din piatră seacă. Episcopul are legături mari cu Oltenia, unde şi-a început cariera monahală. A fost tuns în monahism în anul 1983, la Mănăstirea Lainici, din Gorj, şi a fost hirotonit diacon şi preot tot la Craiova, de Mitropolitul Nestor, iar până în 1990, când a plecat la Ierusalim, a fost redactor la Editura Mitropolia Olteniei. Vicar de 14 ani, poate prea mult timp, PS Vincenţiu ar dori să devină după atâta amar de ani titular, iar Craiova îi surâde mai ales că ar căpăta rangul de Mitropolit.
Nu pot influenţa cu nimic votul Sfântului Sinod, dar dacă ar fi după mine şi aş alege cu inima n-aş ezita să pun ştampila pe PS Irineu.