Certurile din marea familie a USL au şi partea lor plăcută. Oamenii dau din casă.
Daniel Constantin l-a turnat pe Crin A. şi aşa am aflat că, în vara lui 2012, Dan Voiculescu era să ajungă preşedintele interimar al României, dacă erau respectate cuvânt cu cuvânt înţelegerile din alianţă. Cel mic al lui Felix a mai povestit şi cum a tras el cu ochiul la o hârtie aflată pe biroul lui Antonescu – se simte că omul a fost crescut la şcoală de turnător - şi aşa a aflat că liderul PNL nu numai că ştia de pactul de coabitare, dar chiar a făcut corecturi pe acest document. Divorţul eşuat din USL seamănă tot mai mult cu o parodie după piesa lui Sartre "Cu uşile închise". Trei parteneri închişi într-un spaţiu îngust – Ponta, Antonescu şi Voiculescu sunt captivii propriului electorat şi nu prea au unde să plece. Oamenii se dispreţuiesc între ei, din când în când se combină câte doi împotriva celui de-al treilea şi-i fac mizerii, dar, până la urmă, bieţii de ei sunt condamnaţi să rămână împreună. Dincolo de aceste glume triste, guvernarea a intrat în blocaj şi probabil aşa va rămâne multă vreme. Oltchim, privatizarea CFR Marfă, exploatarea de la Roşia Montana au rămas în stand by. Proiectul de absorbţie a fondurilor UE pentru 2014-2020 s-a dovedit un plagiat de proastă calitate, iar Bruxelles-ul ni l-a trimis de două ori înapoi. Cota unică de impozitare a devenit un instrument de şantaj: PSD le transmite liberalilor că, dacă pleacă, vor introduce impozitul progresiv. Însă, chiar dacă USL se rupe, ceea ce rămâne în Parlament este marea coaliţie a celor decişi să pună căpăstru Justiţiei. Luni, PSD l-a salvat pe deputatul Vlad Cosma. Votul a fost zdrobitor: 222 la 105 – o majoritate constituţională de peste două treimi. Ca să fie clar cum se joacă, însuşi Victor Ponta şi colegul său, inculpatul Liviu Dragnea, au venit în Camera Deputaţilor, ca să voteze. În toamnă, PNL l-a protejat pe Varujan Vosganian. În permanenţă, facţiuni transpartinice – liberali, social-democraţi, udemerişti, conservatori, uneori şi pedelişti sau alţi apărători ai interesului naţional – organizează câte un asalt asupra DNA. Ziua de 10 decembrie 2013, celebra "marţea neagră", a fost ieşită din comun doar prin faptul că într-o singură şedinţă a plenului Camerei Deputaţilor urmau să fie adoptate mai multe legi în favoarea infractorilor. Dar acelaşi lucru s-a petrecut în comisia de revizuire a Constituţiei, însă într-un ritm mai lent. Imensa majoritate a amendamentelor la legea fundamentală mergeau pe aceeaşi filosofie, a protejării inculpaţilor. După opinia mea, Crin Antonescu face o greşeală dacă încearcă să-şi atragă aşa-numitul "electorat băsist" (foştii lui tovarăşi de drum, de la Antena 3 au pus această etichetă pe nişte oameni care credeau în nişte valori, din care, probabil, cea mai importantă este statul de drept) şi să se prezinte acum, cu nouă luni înainte de alegeri, drept apărătorul statului de drept. Împreună cu Ponta, a fost la lovitura de stat din vara lui 2012. Posibil ca unii alegători să aibă o memorie scurtă şi, atunci când vor ajunge în cabina de vot, să uite aceste detalii. Eu, personal, cu siguranţă nu voi uita.