Este evident că deja eternul prezidenţiabil al României este permanent într-o stare de nervi. Doar ieri i-a făcut imbecili pe Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Dan Andronic, Mircea Marian, Grigore Cartianu, Cozmin Guşă şi pe mulţi alţii care au îndrăznit să aibe o părere despre candidatura lui la Teleorman.
Poate era doar ora 10.30 prea devreme pentru o conferinţă de presă. În general nu-şi găseşte locul, ameninţă, dă afară oameni din partid şi, neoficial, se amestecă şi pe la celelalte formaţiuni politice aliate. Suspendă, critică, mimează o siguranţă de sine, care nu-l prinde, râde forţat. Câteodată, pur şi simplu, îşi pierde cumpătul şi vorbeşte fără noimă, la nervi, cum s-a întâmplat şi ieri. S-ar putea crede că aceasta este tensiunea în care trăieşte un mare lider politic, sau că îl doare măseaua, îl strâng pantofii. L-o fi atins mai devreme una dintre multele şi tristele maladii ale vârstei? La prima vedere nu ar avea motive de îngrijorare. După cum chiar el spune, aproape opt milioane de oameni sunt Şi poate chiar mai mulţi, având în vedere că întreaga ţară s-a lămurit deja ce bine este cu USL la guvernare. Mai sunt apoi sondajele care arată o victorie zdrobitoare a lui şi a oamenilor săi. Aceştia au înţeles, inclusiv baronii locali, că nu este de joacă nici cu prezenţa la vot nici cu mobilizarea. Poate este mai bine că s-a întâmplat aşa la referendum, a priceput toată lumea ce trebuie. Altfel, în viaţa personală nu ar avea nici o problemă. A apărut la un moment dat un apartament, dar s-au justificat şi ultimii bani cheltuiţi sau, legal, împrumutaţi şi a ieşit uscat, cum se spune. Şi dacă mai sunt atacuri sau necazuri, în spatele lui este mereu Dan Voiculescu, un frate mai mare, un mentor, un protector, un om care reuşeşte mereu să îi arate calea cea bună şi să se pună scut între el şi oamenii răi. A mai făcut şi el mici greşeli, dar s-au şters. S-a grăbit să demareze o suspendare pripită şi pentru a fi sigur că treburile o să reuşească a spulberat tot ce mai era stat de drept, a făcut schimbări ca la balamuc, peste noapte dar nu a reuşit să îi distrugă pe toţi. Iar pe cei rămaşi "în viaţă" i-a acuzat şi îi acuză că sunt băsişti. S-a grăbit să promită că va demisiona dacă referendumul nu este validat şi numai el ştie cum a reuşit să iasă, cât de cât, din această poveste. A promovat tot felul de membrii în Guvern, cu care s-a făcut de râs şi îi tot susţine, gândindu-se că electoratul nu observă. S-a legat la cap cu George Becali, despre care el ştie primul că îi poate fi fatal. S-a îndepărtat de toţi greii din partid, care au început să-i fie ostili pe faţă şi în loc să încerce o reparaţie, agravează lucrurile cu fiecare zi ce trece. Ultima boroboaţă, candidatura la Teleorman. Cine-o comentează e imbecil! Dar, poate, motivele de criză vin din neîncrederea în viitorii săi parlamentari. De ce atâţia oameni cu trecute şi viitoare fapte penale, nărăviţi în rele ar sta în trena lui? Doar pentru că îi spune Voiculescu aşa? Îi are el cu ceva la mână, le-a dat ceva, i-a năşit măcar? Sau poate mai este un motiv şi mai serios, cu un iz de mahala. Cherchez la femme! În spatele lui Antonescu este mereu Dan Voiculescu, un frate mai mare, un mentor, un protector, un om care reuşeşte mereu să îi arate calea cea bună şi să se pună scut între el şi oamenii răi.