Se ascute securea. Gresia face hârş-hârş pe tăiş. Gâdele îşi trece degetul peste oţelul rece: perfect! Nici n-o să simtă!
Severin Georgică şi Pieptea Cornel au depus în Parlament proiectul de lege a execuţiei sumare a lui Băsescu. Preşedintele va putea fi demis cu majoritatea voturilor valabil exprimate la referendum, iar Curţii Constituţionale i se va interzice să se mai pronunţe asupra constituţionalităţii deciziilor Parlamentului. Deci nici asupra justeţii suspendării preşedintelui. De acum încolo, orice motiv e bun. Chelia, râsul hăhăit ori privirea strâmbă devin pricini legitime de demitere, dacă aşa decide Parlamentul. Cine să-l mai contrazică?
Şi, totuşi, de ce trebuie demis Băsescu? Şi cine are cele mai mari interese să se descotorosească de el?
Interesant este că cel mai înverşunat duşman al preşedintelui a devenit Ponta. Uluitoare transformare. Cu puţină vreme în urmă, premierul era cel mai împăciuitor dintre liderii USL. Cel mai disponibil la coabitare. Au trecut însă vreo două săptămâni, în care singura activitate notabilă a premierului a fost să justifice şi eventual să schimbe miniştrii plagiatori sau incompatibili. În tot timpul ăsta, Băsescu nu a formulat nici un atac direct la adresa lui.
Atunci, ce l-a apucat pe Ponta? Raţional vorbind, el nu are nici un interes ca Băsescu să fie trimis acasă înainte de termen. La ce bun? Ca să-i ia locul Antonescu? Scapi de Manda, dai de Tanda. Îşi imaginează cineva că Antonescu va accepta să stea acasă, la cratiţă, în vreme ce Ponta se va duce la summit-urile NATO şi UE? Haida de! Plus că vacantarea tronului prezidenţial acum, taie orice şanse ale PSD pentru Cotroceni. Prezidenţiale la termen, în 2014, ar însemna un răgaz pentru Adrian Năstase, să se scuture de dosarele din justiţie. Sau chiar pentru Ponta, să-şi demonstreze calităţile de lider. Deci, de unde încrâncenarea bruscă a lui Ponta contra lui Băsescu? De unde atâta elan la cârlan? De ce tună el şi fulgeră împotriva propriilor interese? Singurul răspuns logic e că în spatele lui se agită alte interese mai puternice. Mai urgente. Care nu pot aştepta până în 2013. Acelaşi Antonescu ne-a dat nişte indicii: "Băsescu încă mai are putere!" Serviciile secrete, Parchetul General, DNA trebuie luate rapid de la Băsescu, a sugerat Antonescu. Numitorul comun al acestor instituţii sunt dosarele din justiţie. Schimbarea de guvern nu a fost suficientă pentru a aduce izbăvirea penală. Nume grele din Top 300, din vârful partidelor sau de pe genericele talk-show-urilor, încă tremură. Şi trag de toate sforile să grăbească descăpăţânarea lui Băsescu, pentru a-şi salva pielea.
Ar mai fi şi contractul de multe miliarde de dolari, pentru achiziţionarea avioanelor multirol. Miza contractului e uriaşă, se vântură comisioane pe măsură, iar Băsescu, în fruntea CSAT, incomodează teribil.
Dar, mai ales, Băsescu, în fruntea politicii externe, pare să irite cel mai mult. Aici a luat Ponta foc. Şi, totuşi, este exact domeniul unde şeful statului s-a comportat exemplar. Încăpăţânarea sa de a menţine cap-compas spre Washington s-a dovedit justă. NATO e pe cale să devină şi o umbrelă de securitate economică, nu doar militară. Pe măsură ce desfăşurarea scutului american deasupra României devine din ce în ce mai greu reversibilă, imboldurile filo-ruse, pro-Moscovite, ascunse tot mai puţin abil sub pretextul "bunelor relaţii", sau "al intereselor economice", cresc în nervozitate. Nu mai pot aştepta. Panimaişi?