EDITORIALUL EVZ: De ce are şanse mici reforma din sănătate

Anul trecut, în luna octombrie, am fost internat două săptămâni într-o clinică universitară (de stat) cu diagnosticul de lombosciatică.

În cadrul procedurilor, căci aşa se numesc tratamentele, stai ore întregi alături de alţi pacienţi în băi de nămol, în băi galvanice sau în timpul împachetărilor cu parafină. În acest timp bolnavii stau de vorbă şi subiectul este de cele mai multe ori legat de afecţiunile lor şi de instituţiile medicale pe unde au mai fost trataţi. Aşa că, fără să vreau, ştiu câte ceva despre sistemul medical. "Colegii " mei, fără excepţie, erau oameni obişnuiţi din mediul rural sau din oraşe mici, cetăţeni fără pretenţii, conştienţi că trebuie să fie mulţumiţi şi dacă cele trei mese, primite pe zi, erau în valoare de 5 Ron sau vântul bătea nestingherit prin camere şi prin sălile de tratament. Din aceste motive şi din multe altele m-am bucurat că se pune problema unor îmbunătăţiri în sistemul sanitar. Fără să am o experienţă managerială, ci numai una practică şi recentă, ştiu că mai rău decât este nu se poate şi orice schimbare poate fi binevenită. Mai ales dacă se face copiind sistemele din ţările mai avansate şi mai civilizate decât noi. Mai ales dacă varianta finală a legii este rezultatul unor dezbateri între specialişti şi între aleşii poporului. Deşi aceştia trăiesc bine şi s-au îngrăşat, marea majoritate, ei nu pot pune piedici unor îmbunătăţiri în sistemul sanitar, de care beneficiază rudele şi alegătorii lor pentru că ei găsesc posibilităţi să se trateze în alte ţări. Aşa m-am gândit, sau aşa am sperat. În realitate lucrurile s-au întâmplat şi se întâmplă cu totul altfel. A început un război şi nu îmi pot explica cum şi de ce pentru că am asistat la el din momentul zero. Doctorul Arafat vorbea la un canal Tv de ştiri. A intervenit Traian Băsescu. Pe ecran deja se postase "Scandalul Băsescu-Arafat" sau "Război la vârf Băsescu - Arafat". Dintr-o dată proiectul pentru Legea Sănătăţii a atras atenţia întregii populaţii. Audienţa a crescut. Cei doi nu s-au certat de loc. Nici nu s-au războit. Doar dacă s-au contrazis puţin, în sensul că preşedintele l-a rugat să nu îl întrerupă şi să aibă răbdare să-i asculte punctul de vedere . Aşa a făcut şi doctorul Arafat. Între cei doi nu s-a întâmplat nimic deosebit cu toate eforturile moderatorului de a-i încăiera. Cele câteva minute de dialog civilizat s-au răspândit ca o molimă în eter. Toate televiziunile au explodat în funcţie de orientarea lor. Din păcate, în ciuda tehnologiilor avansate, nu avem televiziuni decât în alb şi negru. Alte culori nu s-au inventat. Din dialogul celor doi (la care, repet, am asistat şi nu denota nici un conflict) au început să curgă speculaţiile. Arafat îşi dăduse deja demisia, deşi el anunţase cu totul altceva. Băsescu îl dăduse deja afară, deşi preşedintele spusese cu totul altceva. Spre seară au apărut comentatorii obişnuiţi, specializaţi peste noapte în problemele sănătăţii. Realitatea s-a deformat cu totul. Deja era război. Se vorbea despre furturi viitoare, despre milioane de euro deja intraţi în buzunarele principalilor bogătani (nepedepsiţi) ai ţării. Au ieşit şi ies scântei. Preşedintele a ştiut să aibă ultimul cuvânt. A intervenit şi pe alt post de ştiri şi şi-a expus punctul de vedere. Prima lui pretenţie exprimată a fost ca cei care comentează acest proiect de lege să citească şi apoi să se pronunţe. Aici ar trebui precizat despre ce este vorba. Comisia prezidenţială a redactat o propunere de proiect de lege cadru. Acest proiect a fost dezbătut cu reprezentanţii Ministerului Sănătăţii şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, rezultând actualul proiect de act normativ, care propune o nouă perspectivă asupra organizării şi funcţionării sistemului de sănătate românesc. Este adevărat că proiectul are cam 100 de pagini şi este plictisitor. O mică parte din acest proiect se referă la asistenţa de urgenţă. Nici măcar aceste pagini nu au fost citite de cei care fac zgomot. Nu îmi dau seama de ce ne simţim bine în război, în scandal (chiar dacă acestea sunt false), în loc să punem umărul pentru un pas înainte în unul dintre cele mai importante sectoare ale României.