Lupta împotriva corupției a fost o temă importantă în discuțiile de ieri, dintre Victoria Nuland, adjunctul Secretarului de stat al SUA, și Klaus Iohannis, președintele României. Nu avea cum să fie altfel, interesul mare al Washington-ului fiind de notorietate. Mărturisesc că nu mi-am dat seama cât de important a fost subiectul citind comunicatul de presă al Administrației Prezidențiale, care conține o singură frază, undeva în „burta” textului: „Cei doi interlocutori au evidenţiat progresele substanţiale obţinute de România în domeniul reformei justiţiei şi combaterii corupţiei.” Destul de vag.
Dacă un străin ar fi aterizat ieri la București și ar fi citit comunicatul Cotrocenilor ar fi tras concluzia că Justiția din România e pe picioarele ei, nu i-ar fi dat prin cap că mai sunt politicieni care vor să o subordoneze și ar fi rămas perplex, dacă ar fi aflat că există un Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV). Un observator mai atent al scenei noastre politice ar fi putut trage concluzia că SUA au scăzut presiunea pe subiectul statului de drept, având în vedere expedierea subiectului la „Și altele”.
Noroc că Victoria Nuland a pus accentele necesare. „Sunt încurajată de îmbunătăţirea culturii politice, sunt încurajată de consensul larg privind sprijinirea statului de drept, dar este încă mult de făcut”, a spus domnia sa, într-un interviu acordat Mediafax. Nu știu dacă demnitarul SUA i-a cerut din nou președintelui să lucreze îndeaproape cu Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, pentru a combate corupția. Sunt convins că diplomatul american nu s-a referit la declarațiile contondente ale lui Iohannis la adresa Justiției. Protocolul ar fi fost încălcat. Dar cred că i-a semnalat că lupta cu corupția rămâne o chestiune serioasă, pentru că „ţine şi de securitatea naţională, nu doar de consolidarea democraţiei”. Cu toate acestea, comunicatul Președinției a expediat subiectul anticorupției.
De când a câștigat alegerile, Klaus Iohannis tace cam mult. „Tace și face”, îți șoptesc pe la colțuri apropiații săi. Când vorbește, se răstește la Justiție, îi atrage atenția că nu este o superputere. Ca președinte nu prea poți să faci mare lucru pentru Justiție dacă alegi să taci. Principiul separației puterilor în stat îți interzice să faci. Poți doar să ții discursuri, prin care să pui presiune pe cei care afectează independența Justiției. Pentru că președintele este garantul independenței Justiției.
Nu prea poți să taci când DNA anunță că l-a pus pe Tudor Chiuariu sub control judiciar, pentru trafic de influență și spălare de bani. Trebuie să-i ceri public demisia din Parlament și din PNL, partidul care te-a dus la Cotroceni. Nu prea poți să taci când fostul ministru al Apărării, Corneliu Dobrițoiu, încearcă să treacă prin Parlament o lege prin care să -și albească prezumtivele ilegalități, pentru care a fost trimis în judecată. Liberalul a cumpărat, de la MApN, locuința de serviciu, deși nu avea dreptul legal să o facă. Acesta este un act direct de obstrucționare a Justiției. Dacă Iohannis tace, nu-și îndeplinește prerogativele constituționale în domeniul Justiției.
Întrebarea este: președintele Klaus Iohannis tace pentru că se teme că Justiția îl va lăsa fără funcție? Ieri, în timp ce discuta cu Victoria Nuland, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) judeca pe fond recursul ANI în dosarul său de incompatibilitate. Pe 21 ianuarie este de așteptat să avem o sentință definitivă. S-ar putea să i se interzică să ocupe o funcție publică timp de 3 ani. Ce va face președintele într-o astfel de situație? Nu poate nesocoti o sentință definitivă a Justiției, dar poate tergiversa aplicarea ei. Parlamentul a refuzat mult timp să invalideze mandatele unor aleși. Cinci ani, din 2009 până în 2014, i-a luat Camerei Deputaților să aplice decizia de incompatibilitate a lui Ștefan Stoica (PDL). Și Akos Mora (PNL) a dus-o bine în această privință. Sper ca Victoria Nuland să-i fi reamintit președintelui principiile statului, pe care pare că le-a uitat. Vom vedea dacă va avea o altă atitudine. Nu sunt foarte optimist.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.