Spre sfârşitul anului, UE va moderniza normele europene privind confiscarea activelor obţinute din criminalitate, pe cele referitoare la achiziţiile publice, precum şi standardele contabile şi normele de audit pentru societăţile comerciale din UE.
Comisia Europeană va adopta şi o strategie pentru combaterea fraudei, care afectează interesele financiare ale UE. Spre deosebire de România, în ţările civilizate ale Europei nimeni nu contestă necesitatea promovării unor politici anticorupţie eficiente. Grecia este o victimă în primul rând a nivelului ridicat de corupţie din administraţie. Perspectiva prăbuşirii ei dă fiori germanilor, francezilor, olandezilor sau spaniolilor din cauza riscului ridicat de contagiune. În faţa acestor realităţi economice dure, politicile anticorupţie sunt acceptate fără ezitare.
În provincialismul ei balcanic, scena politică din România trăieşte într-o altă realitate. De sens contrar. Anticorupţia nu mişcă pe nimeni, deşi fondurile europene pentru reabilitarea drumurilor judeţene au fost blocate de Comisia Europeană. Când impactul va fi total (în august trebuie finalizată verificarea tuturor celor 124 de contracte de lucrări atribuite prin Axa 2 a Programului Operaţional Regional REGIO) corăbiile multor politicieni se vor scufunda probabil. N-am nici cea mai mică îndoială că la suprafaţă vor ieşi matrapazlâcuri ale aleşilor locali din toate partidele. Mi-e greu să cred că există vreun partid ai cărui baroni nu şi-au băgat degetele groase în borcanul cu miere europeană. Lumea celor care sifonează fonduri europene nu se împarte în îngeri şi demoni, ci doar în "băieţi deştepţi" şi "băieţi foarte deştepţi". Să nu vă închipuiţi că aceştia fură banii contribuabililor europeni, ci tot taxele şi impozitele românilor. Uniunea Europeană nu va ezita să-şi recupereze banii delapidaţi de baronii români. Angela Merkel sau Nicolas Sarkozy riscă să piardă alegerile viitoare dacă nu o vor face. După precedentul Greciei, orice concesie în faţa ţărilor cu nivel ridicat de corupţie, responsabile pentru agravarea crizei economice, va fi taxată prompt de electorat. După ce verificarea contractelor atribuite în România prin Programul REGIO se va finaliza, "vor fi propuse corecţii financiare cuprinse între 2% şi 100% din valoarea proiectelor găsite cu deficienţe", după cum precizează un comunicat al MDRT. Bruxelles-ul îşi va recupera banii, în unele cazuri chiar integral. Sumele vor fi returnate degrabă contribuabililor nemţi sau francezi de la bugetul de stat al României. UE nu va aştepta ca sistemul juridic de la noi să recupereze paguba. Va fi exclusiv problema statului român să recupereze taxele şi impozitele propriilor contribuabili.
Din păcate pentru români şi pentru buzunarele lor, statul nu dispune, în momentul de faţă, de pârghii pentru a face acest lucru. De ce? Pentru că, prin Constituţie, averile se prezumă a fi licite, iar justiţia nu este suficient de performantă încât să demonstreze caracterul lor ilicit. În momentul de faţă nu există o majoritate de două treimi în parlament pentru a elimina prevederea din textul legii fundamentale, deoarece Victor Ponta şi alţi lideri USL, care s-au dedulcit la banii publici, se împotrivesc (vezi scandalul banilor publici încasaţi de casele de avocatură ale lui Victor Ponta şi Dan Şova pentru asistenţa juridică acordată Complexurilor Energetice Turceni şi Rovinari). Tema confiscării averilor îi serveşte electoral lui Traian Băsescu. A susţine că preşedintele regizează toată această tevatură doar pentru a-şi atinge nişte scopuri de imagine meschine este doar o modalitate ieftină de a conserva feudele baronilor, în care corupţia s-a osificat. Din fericire pentru noi, lupta cu corupţia nu mai este o afacere exclusiv românească. A devenit o chestiune de care depinde securitatea economică a Europei. În noul context, strigătele de disperare ale lui Ponta sunt doar un bâzâit enervant pentru Merkel, Sarkozy sau alţi lideri europeni sătui de corupţii din România, pe care-i apără micul socialist.