MIRCEA MARIAN: "Nimic nu poate să enerveze presa română mai rău decât atunci când i se spune în faţă că nu mai este (tocmai) virgină."
Foc, crimă, viol! Se prăbuşeşte al patrulea stâlp al fragilei noastre democraţii! Să fie pedepsit exemplar criminalul care a îndrăznit să spună că printre îngeraşii din mass-media s-au strecurat vreo câţiva care scriu la comandă, în funcţie de consistenţa plicului cu bani! Întreaga ţară este zguduită de vreo trei zile de drama personală a ziariştilor români, jigniţi „in corpore“ de acest Putin al României pe nume Traian Băsescu. Nu ştiu dacă inundaţiile de la Târlişua - unde au murit cel puţin zece persoane - au beneficiat de atâta mediatizare.
Şi, până la urmă, ce s-a întâmplat? Preşedintele Băsescu şi-a permis să spună nişte lucruri care, în mare măsură, ne îngrijorau şi pe noi, cei care mai credem că presa este câinele de pază al democraţiei. Să nu ne prefacem că nu ştim la ce s-a referit şeful statului. Băsescu nu i-a blamat pe miile de ziarişti oneşti care scriu despre ceea ce se întâmplă în sport, despre evenimente mondene sau fenomene sociale. El a arătat cu degetul către un grup relativ restrâns din punct de vedere numeric, dar cu multă influenţă, în special în mediul politic. Întâmplător sau nu, opiniile unora dintre aceşti analişti coincid în proporţie de 100% cu cele ale angajatorului lor. În situaţiile fericite, se ştie cine este cel care plăteşte. Prea des însă, în ultima vreme, citim sau auzim despre formatori de opinie care primesc bani gri - în special sub forma unor contracte de consultanţă politică - şi care, ulterior, apar la televizor pentru a-şi lăuda finanţatorii. Dintr-o prost înţeleasă solidaritate de breaslă, preferăm să ne prefacem că nu am auzit de aceste practici.
Murim de gât însă cu Băsescu atunci când îşi permite să ne dea nouă lecţii de etică. O întreagă breaslă s-a solidarizat în aceste zile în jurul cui? În jurul unui personaj care era consilier la agenţia care, sub supervizarea lui Adrian Năstase, gestiona privatizările din România. În acea perioadă, guvernul PSD folosea publicitatea de stat - inclusiv pe cea de la AVAS - pentru a şantaja sau pentru a mitui presa. Ziariştii de teren erau permanent presaţi să laude realizările acelei guvernări sau riscau să fie trimişi să scrie reportaje la Vinţu de Jos. Nu-mi aduc aminte ca, între 2001 şi 2004, să fi asistat la vreo manifestaţie de amploare împotriva acestor practici ale executivului Năstase.
Ce vor cei care tăceau suspect pe vremea PSD şi acum sar în apărarea „tonomatelor cu euro“? Să-l vadă pe Băsescu stând trei zile şi trei nopţi în faţa Casei Scânteii, îmbrăcat într-un sac şi autoflagelându-se până când din clădire va ieşi însuşi Cristian Tudor Popescu pentru a-i acorda iertarea de păcate? Mă îndoiesc că se va întâmpla aşa ceva.
Am reacţionat la fel ca şi cei din Colegiul Medicilor, când scriem despre prea desele cazuri de malpraxis, sau ca aceia din Consiliul Superior al Magistraturii, când acuzăm corupţia din instanţele de judecată. Am reuşit să arătăm propriului public că ne simţim vinovaţi şi nici măcar nu avem curajul să ne recunoaştem propriile păcate.