Există un ataşament emoţional pe care votanţii îl au faţă de unii lideri politici. Invariabil, aceşti lideri se dovedesc a fi şi cei mai controversaţi, tocmai pentru că stârnesc pasiuni.
Într-un excelent articol din New York Times, se afirmă că miza alegerilor din State este măsura în care tabăra republicană va reuşi să îi atragă pe acei votanţi ai lui Obama care sunt dezamăgiţi, dar încă ataşaţi de liderul în care au investit. Un fost strateg al lui George Bush afirma: "Avem de-a face cu o căsnicie cu probleme, dar asta nu înseamnă că alegătorii nu vor încă să o salveze".
În România de astăzi, o singură tabără mai are votanţi care sunt ataşaţi emoţional (nu doar împotrivă): tabăra preşedintelui Băsescu. La un moment dat, tabăra aceasta strângea peste 60% dintre români, în momentul suspendării din 2007. Acum este greu de spus câţi au mai rămas. Sigur, mult mai puţini. Există, însă, o diferenţă majoră între această tabără şi tabăra votanţilor USL: ataşamentul emoţional pentru liderul lor. Este greu de înţeles cum, după lunile de presiune mediatică, economică şi socială, mai există încă mulţi votanţi de partea Preşedintelui, suficienţi câţi să asigure că nu se atinge cvorumul la referendum. Şi totuşi, există, dovadă a forţei de convingere pe care Traian Băsescu o mai are.
Unii vor spune că nu văd pădurea din cauza copacilor; că ceea ce contează sunt cei peste 7 milioane de români care au votat pentru demitere la referendum; că şi ei sunt ataşaţi de cealaltă tabără. Fals. O mare parte din acei votanţi sunt implicaţi emoţional împotriva Preşedintelui, dar nu au nici un ataşament faţă de liderii USL. Nu există garanţia că peste 3 luni vor avea aceeaşi implicare emoţională împotriva preşedintelui Băsescu. În alegerile din iunie, USL a fost un vehicul, o alternativă la ceea ce nu a mers în ultimii ani, din cauza crizei economice, a guvernării ş.a.m.d. Mulţi dintre votanţii anti sunt foştii alegători ai lui Traian Băsescu care s-au hotărât să divorţeze. Asta nu înseamnă că s-au îndrăgostit de Ponta şi Antonescu.
Nici Ponta şi nici Antonescu nu stârnesc pasiuni, pozitive sau negative. Victor Ponta nu a făcut-o niciodată, pentru că nu şi-a găsit o voce proprie. Crin Antonescu a părut că o face în 2009, dar s-a blocat într-o retorică anti-Băsescu, reducându-se singur la un vehicul împotriva preşedintelui. Nimeni nu se ataşează emoţional doar de un vehicul. Trebuie mai mult. În iunie 2012, s-a trecut repede peste victoria lui Emil Boc la Cluj. Această victorie este explicabilă doar prin ataşamentul emoţional pe care majoritatea votanţilor clujeni l-au avut faţă de primarul Emil Boc. Am văzut pe teren acest ataşament, în 2009, când am avut impresia că pentru mulţi clujeni Emil Boc era "al doilea Mesia". În iunie 2012, Emil Boc a reuşit să reactiveze această legătură emoţională. Mulţi l-au votat, chiar dacă Emil Boc a greşit, chiar dacă nu au fost de acord cu guvernarea.
Alegerile din toamna asta vor fi interesante tocmai din această perspectivă. USL porneşte ca marea favorită. Au structura câştigată la locale. Ceea ce nu au însă: votanţi care să fie ataşaţi de USL şi de liderii acestei formaţiuni. Rămâne de dat răspuns la două întrebări. Dacă şi după 6 luni după ce au preluat puterea, USL mai poate câştiga pe valul votului negativ. Respectiv, cum poate cealaltă tabără exploata această slăbiciune a USL şi îşi poate reactiva susţinătorii, chiar dacă mulţi dintre aceştia consideră că PDL a greşit atunci când a avut puterea.