M-am întrebat de multe ori în ultimele zile în ce direcţie vor Ponta şi Antonescu să îndrepte România.
Văd că UE le miroase urât. Răspunsurile pline de ţâfnă ale celor doi adresate oficialilor europeni, care au lăsat la o parte orice urmă de diplomaţie, te pun pe gânduri. Şi cred că şi cei de la Bruxelles au început să-şi pună întrebări. Ce vrea, de fapt, România? Pentru că, din păcate, pentru partenerii noştri europeni nu există atât de mult Ponta şi Antonescu, doi oameni până la urmă, vremelnic în funcţie. Există instituţii şi există un stat membru numit România. Un stat membru care înainte de aderare şi-a luat nişte angajamente, a semnat nişte tratate. Sigur, noi aici în ţară vedem un puşti care îi răspunde obraznic lui Merkel, un bătrânel depăşit de situaţie care se recomandă ministru de externe şi minte sforăitor-filosofic , un chiulangiu autoproclamat preşedinte al României care reînvie naţionalismul de tip Miloşevici şi Hugo Chavez. Dar ei, şefii de stat şi de guvern, oficialii europeni, presa străină, nu văd acelaşi lucru. Văd o ţară numită România care refuză să se mai conformeze criteriilor democratice, care respinge valorile clubului european. Văd instituţii decapitate în câteva zile prin trucuri legislative. Văd o justiţie timorată de declaraţiile agresive ale unor politicieni. Sigur, din punct de vedere politic, nume precum Corlăţean, Ponta, Antonescu, Marga nu vor mai însemna nimic în scurt timp. Iar istoria îi va consemna probabil chiar mai rău, pentru că istoria nu e niciodată indiferentă cu liderii. Dar aţi văzut multe titluri în presa din afară care să conţină nume precum Ponta, Antonescu, Marga? Eu, nu prea. Am văzut însă multe titluri de articole negative la adresa situaţiei actuale care conţin cuvinte precum "România", "români". Pentru mine, însă, ca român, sunt relevante numele acestor conducători. Şi aştept de la ei să îmi spună care e alternativa. Ei îmi spun că Europa nu le poate transmite ce să facă. Îmi spun că nu primesc lecţii de la Barroso şi Merkel. Îmi spun, în definitiv, că suntem stat suveran şi independent. Pot să înţeleg această viziune, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Dar aştept în continuare ca Marga, Ponta şi Antonescu să ne spună un lucru simplu: încotro? Acolo, în clubul european, nu vă mai place. Atunci unde vă place? Nu primiţi lecţii şi avertismente de la Barroso si Merkel? Sunt cumva alţi lideri puternici la avertismentele cărora aţi fi mai sensibili? Ce ziceţi, domnule Marga? Suntem stat suveran şi independent. De acord. Şi totuşi care sunt aliaţii noştri? Cu cine ne ajutăm în caz de nevoie? De unde ne finanţăm deficitul? Aceste răspunsuri lipsesc. Ceea ce înseamnă că România acum este o ţară bulversată. Europa poate fi concesivă. Germania, Franţa, Marea Britanie, chiar Statele Unite, pot pricepe că România are acum nişte conducători confuzi, imaturi, speriaţi de consecinţele gesturilor lor. Ei sunt dispuşi să ne dea un răgaz. Până pe 29 iulie 2012. Când aşteaptă răspunsul românilor. Nu prea au înţeles ce vor Ponta şi Antonescu. Dar, în definitiv, vor să înţeleagă ce vor românii. Aştept în continuare ca Marga, Ponta şi Antonescu să ne spună un lucru simplu: încotro? Acolo, în clubul european, nu vă mai place.