Edmond Tălmăcean (un nume cu puternice sonorităţi caragialeşti, aidoma lui Agamemnon Dandanache) este un dezastru. Ca dansator şi ca politician.
Vrea să fie o sosie a lui Michael Jackson, dar prestaţia sa îl face pe megastar (fie-i ţărâna uşoară) să se răsucească în mormânt. Dansul din emisiunea de divertisment de la Antena 2 a fost o scălâmbăială dizgraţioasă. Dacă avea talent, dacă s-ar fi descurcat cât de cât în postura de dansator, poate opinia publică ar fi fost mai îngăduitoare cu el. Când se apucă însă să joace tontoroiul în plină criză economică este pur şi simplu indecent. Om fi noi balcanici precum grecii, dar Tălmăcean nu este Zorba. Grecul dansează pe plajă convingător şi reuşeşte să-i ridice moralul prietenului său american, după ce funicularul în care-şi investise banii, la îndemnul lui Zorba, s-a prăbuşit sub propriii ochi. După prestaţia lui Tălmăcean, putem înţelege de ce românilor nu le trece supărarea pe criza economică. Şi vorbim despre un popor obişnuit să facă haz de necaz. Din păcate pentru el, Tălmăcean nu este în stare să ofere poporului circ de calitate, într-o vreme în care pâinea "se dă pe cartelă".
Că Edmond Tălmăcean aduce reale deservicii de imagine partidului este incontestabil. Marea sa problemă este că, orbit de obsesia de a face rating cât Monica&Iri sau Oana&Pepe, nu realizează că este marioneta perfectă în mâinile moderatorilor de la televiziunile ostile puterii. Practic, Tălmăcean este noul Marcel Hoară, pe care Antena 3 şi Realitatea îl invită în studio să-l facă de râs. Hoară vorbea mult, pe teme pe care nu le stăpânea decât foarte rar, era antipatic publicului telespectator, dar parcă avea mai multă consistenţă decât Tălmăcean. Erau dezbateri publice (nu foarte multe, e drept) la care Hoară făcea faţă. Tălmăcean nu transmite niciun mesaj serios. Nu ştie nici măcar să danseze, dar se crede "regele neîncoronat al popului". Ca să nu punem la socoteală gustul vestimentar îndoielnic (vezi costumul său de ginerică sau celebrele sale ciocate). Transformarea lui Edmond Tălmăcean într-o hârtie de turnesol pentru a demonstra degringolada din interiorul PDL este însă o mişcare la fel de nefericită ca şi dansul său la televizor. Mă refer la o declaraţie a lui Vasile Blaga, secretar general al PDL. "Partidul lui Tălmăcean te îngrozeşte. Nu-l vedeţi pe omul ăsta? Într-o seară cântă, în alta dansează. Nu va mai dansa cu Blaga preşedinte!", a spus intransigentul lider PDL. Nici Emil Boc nu a avut o reacţie potrivită, încercând să minimalizeze subiectul, în speranţa că se poate spăla pe mâini:"Am alte treburi mult mai importante decât să urmăresc ce se întâmplă în showbiz".
Contracandidat al lui Boc pentru şefia PDL, Blaga a vrut să sublinieze că lipsa unei "mâini forte" la conducerea partidului este cauza pentru care personaje precum Tălmăcean apar la televizor şi compromit imaginea partidului. Blaga greşeşte.
Edmond Tălmăcean nu este creaţia unui singur om, ci a sistemului, în cazul de faţă a PDL. După ce Tălmăcean a avut primul derapaj televizat (vă amintiţi, probabil, emisiunea în care l-a persiflat pe fostul crainic sportiv Dumitru Pelican ţinându-se de nas) a existat o tentativă de a-l retrage de pe micile ecrane. Deputatul PDL Sever Voinescu, sesizând probabil că este o bombă mediatică cu efect întârziat, a propus o strategie de comunicare ce presupunea înlocuirea lui Gelu Vişan, Călin Murg şi Edmond Tălmăcean cu nişte persoane mai "proaspete". PDL n-a rezolvat atunci problema, iar bomba Tălmăcean a explodat pe ritmuri pop. "Because I’m bad, /I’m bad/ Come On/ You Know I’m bad, I’m bad/You Know It". Edmond Tălmăcean continuă să fie rău, iar PDL o ştie.