Un intelectual elegant, teolog subtil şi diplomat cu umor a căzut în păcatul şantajului gros. Cum altfel decât şantaj se numeşte ameninţarea ministrului de externe Teodor Baconschi la adresa Uniunii Europene: dacă nu ne primiţi în Schengen, în ciuda carenţelor noastre, atunci vom condiţiona aderarea Croaţiei la UE.
Poate că Baconschi a fost împins spre şantaj, declaraţia revendicatoare are un puternic parfum băsescian. Preşedintele este cel care a sugerat că va recurge la confruntare în relaţia cu UE după scrisoarea franco-germană care propune amânarea primirii României până când vor fi constatate "progrese ireversibile în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate". Instigatorul la şantaj este cel mai probabil şeful statului, iar ministrul de externe, a cărui dorinţă fierbinte este să fie uns urmaşul politic al lui Traian Băsescu, s-a supus fără comentarii.
Atât Traian Băsescu, cât şi Teodor Baconschi reclamă nedreptatea pe care UE ar face-o României dacă va condiţiona aderarea la Schengen de lupta împotriva corupţiei şi de reforma în justiţie, respectiv de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Nedreptatea există, dar îndreptată împotriva vecinei noastre Croaţia. România, care nu a finalizat niciun proces de mare corupţie, vrea să impună, ca răzbunare, MCV-ul Croaţiei care tocmai ce şi-a arestat în Austria un fost prim-ministru, acuzat că ar fi primit mită de la o bancă. Pentru a nu face o nedreptate Croaţiei, Uniunea ar putea să ignore că parlamentul de la Bucureşti a numit în Consiliul Superior al Magistraturii personaje cu un CV îndoielnic din societatea civilă sau un judecător a cărui candidatură fusese invalidată în primă instanţă. Deşi imoral, de multe ori şantajistul câştigă.
În viziunea inspirată de Cotroceni a ministrului Baconschi problema nu este că parlamentarii, sub privirea înţelegătoare a preşedintelui, blochează cercetări penale, iar magistraţii eliberează, în condiţii suspecte şi fără consecinţe, rakeţi din est, ci blestematul de MCV. Ministrul îi critică implicit şi pe colegii de partid Monica Macovei şi Vasile Blaga, foşti miniştri ai justiţiei şi internelor, că au acceptat în momentul aderării să lege "o ghiulea de picior" României. Atunci când presiunea europeană pentru lupta anticorupţie îi era utilă preşedintelui Traian Băsescu în politica internă şi în jocul de putere, MCV-ul era bun. Atunci când partidul lui Emil Boc îşi lovea adversarii din PSD şi PNL în procentele electorale cu standardele în materie de stat de drept, niciun politician din actuala putere nu cerea UE să fim trataţi fără discriminare. Întrebaţi-vă doar cum ar fi reacţionat Traian Băsescu şi portavocile lui la apelul franco-german dacă la Palatul Victoria nu s-ar fi aflat Emil Boc, ci liberalul Călin Popescu-Tăriceanu.
MCV-ul a devenit brusc inamicul numărul 1 atunci când Comisia Europeană a constatat că, sub conducerea lui Traian Băsescu şi a partidului acestuia, "România nu demonstrează un angajament politic suficient pentru sprijinirea procesului de reformă". Puterea de la Bucureşti este deranjată că, în loc să bifeze electoral aderarea României la Schengen, în campania din 2012, va trebui să dea socoteală pentru eşecuri cum ar fi incapacitatea poliţiei şi a justiţiei de a se decupla de clanurile mafiote locale sau protejarea prin votul parlamentului a demnitarilor acuzaţi de corupţie sau recrutarea în birocraţia de stat a unor persoane şantajabile şi controlabile.
Odios este şi faptul că şantajul practicat de administraţia Băsescu îmbracă haina interesului naţional. Administraţia joacă populist pe cartea suveranităţii, în speranţa că poate converti înfrângerea într-o victorie de imagine, după ce n-a reuşit să impună în conştiinţa publică nişte ţapi ispăşitori. A încercat cu romii. Apoi cu Victor Ponta, pe care l-au acuzat că face lobby împotriva aderării României la Schengen, deşi, dacă-mi amintesc bine, în 2004, liderii Alianţei D.A. îl criticau pe comisarul Günter Verheugen că încheie negocierile de aderare la UE mai repede pentru a-i face un serviciu electoral lui Adrian Năstase. Au fost invocaţi discret şi ruşii care ar manipula Franţa şi Germania împotriva României. Probabil că administraţia Băsescu a ajuns la concluzia că vechiul clişeu cu România nedreptăţită de marile puteri prinde în continuare cel mai bine.
Şantajul la adresa UE poate fi "vândut" intern ca un act patriotic, de demnitate naţională.