N-am înţeles de ce opinia publică ar trebui să se solidarizeze cu politicienii corupţi. De ce nişte oameni cinstiţi ar trebui să-i căineze pe demnitarii care au probleme cu DNA?
Dacă politicienii vor să anihileze DNA, acuzată că este unealta poliţiei politice, au la îndemână o soluţie facilă: să nu mai fure. A fi suficient ca măcar 100 de înalţi oficiali români să nu le mai şterpelească portofelele contribuabililor români şi, mai nou, europeni, pentru ca " statul poliţienesc al lui Băsescu" să fie pus cu botul pe labe, iar preşedintele să ajungă din jucător, decor. Într-o astfel de situaţie ideală, orice dosar instrumentat politic ar fi gol de conţinut, iar orice tentativă de a-l alimenta cu probe prefabricate ar descalifica DNA în ochii opiniei publice. Lupta anticorupţie, direcţionată politic sau nu, este credibilă atâta vreme cât rechizitoriile procurorilor sunt credibile, atâta vreme cât există interceptări în care politicienii se trag de şireturi cu interlopii, sau acte care dovedesc negru pe alb că în România mai este încă mult de furat.
Din aceste motive n-am găsit niciodată resurse interioare să apăr politicieni care dau cu subsemnatul la DNA. Aş fi făcut-o dacă aş fi simţit vreodată că democraţia din România este în pericol. Cum ţara noastră este membră a NATO şi UE, iar îndeplinirea criteriului politic este o condiţie esenţială pentru păstrarea acestei calităţi, n-am nicio emoţie că dictatura s-ar întoarce pe aceste meleaguri. Câtă vreme rapoartele anuale ale Departamentului de Stat al SUA sau Comisiei Europene nu vor semnala un astfel de pericol, ediţiile speciale ale televiziunilor care alimentează psihoza alunecării către dictatură nu sunt suficiente pentru a mă alarma. Dorm liniştit pentru că ştiu că Bruxelles-ul lucrează pentru mine. Cazul Orban Viktor este grăitor. Îmbătat de majoritatea foarte confortabilă a coaliţiei de guvernare de la Budapesta, premierul ungar, amic al lui Băsescu, a promovat o constituţie care lezează în mod evident drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Reacţia Europei a fost promptă. Bruxelles-ul a cerut Budapestei să elimine pasajele antidemocratice din textul legii fundamentale.
Rândurile de mai sus sunt doar consideraţiuni de ordin general. Nu se referă în mod direct la Borbely Laszlo, ministrul Mediului, care, cel puţin deocamdată, nu are nicio calitate oficială în dosarul de trafic de influenţă.
O analiză asupra efectelor pe care dosarul Borbely le va avea asupra scenei politice din România trebuie să plece de la prevederile legii privind responsabilitatea ministerială. Actul normativ îi conferă preşedintelui Traian Băsescu un rol esenţial. Şeful statului este cel care poate cere începerea urmăririi penale împotriva lui Borbely, iar Camera Deputaţilor poate aproba prin vot. O prevedere importantă este următoarea: "în cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al guvernului, preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcţie".
Greu de crezut că Băsescu va refuza să ceară începerea urmăririi penale. După mediatizarea cazului, s-au conturat deja câteva întrebări care aşteaptă răspuns în justiţie. Una dintre ele este: sunt reale declaraţiile martorilor oculari, care l-au văzut pe ministru supraveghind lucrările de renovare a apartamentului din Calea Victoriei? Dacă Borbely a fost într-adevăr acolo de ce a făcut-o, de vreme ce soacra sa vânduse locuinţa profesoarei sale care i-a coordonat lucrarea de doctorat? Băsescu îl va suspenda , cel mai probabil, pe Borbely pentru ca, din poziţia de ministru, să nu influenţeze martori sau să distrugă probe. Suspendarea va dura atâta vreme cât Parlamentul nu va lua în discuţie cererea de începere a urmăririi penale. Dacă Legislativul va întârzia mai mult de 45 de zile, intervalul în care o funcţie de ministru poate fi ocupată de un interimar, Borbely va trebui să-şi dea demisia, pentru a fi numit un alt ministru plin mai puţin deprins în a direcţiona resurse către comunităţile maghiare. Ar fi o lovitură pentru Uniune, mai ales cu un an înaintea alegerilor locale. Ministerul Mediului este principala resursă financiară pentru UDMR, din care se pot finanţa proiecte cu impact electoral. Desigur, UDMR ar putea părăsi guvernarea, dar ar părea că o face pentru a apăra un ministru suspectat de corupţie. O astfel de mutare ar decredibiliza Uniunea în ochii Bruxelles-ului. Este deci puţin probabil că se va ajunge aici.