Horia Ghibuţiu: „După două decenii de la schimbarea regimului, se poate vorbi fără ură şi răzbunare despre familia care ne-a condus în cea mai atroce perioadă a istoriei noastre recente”.
Uneori, povestea din spatele poveştii poate fi la fel de captivantă precum povestea în sine. E şi cazul modului în care s-a născut ceea ce reprezintă, probabil, dezvăluirea de până acum a anului 2009: la douăzeci de ani de la Revoluţie, un jurnalist de la „Evenimentul zilei” face publică existenţa în Bucureşti a ultimului moştenitor direct de sex bărbătesc al familiei dictatoriale care a condus România.
Autorul acestui demers jurnalistic e foarte departe de imaginea scormonitorilor de presă, aşa cum sunt percepuţi, de regulă, cei care practică această specie de jurnalism. Cu un tact aproape atipic ziariştilor, Liviu Iolu a tăcut şi a făcut posibil acest demers jurnalistic servind interesul public fără să încalţe bocancii cu care se intră prea adesea - constatare valabilă pentru peisajul media de la noi şi de aiurea - în vieţile unor oameni.
Pentru a-l găsi pe nepotul lui Ceauşescu îţi trebuie tenacitate, încăpăţânarea de a crede că e posibil să scoţi dintr-o umbră densă un personaj protejat de familie printro nescrisă lege a tăcerii, precum şi răbdare, foarte multă răbdare. Asta, deoarece căutarea ultimului Ceauşescu a început în urmă cu aproape doi ani. Cum moştenitorul alesese exilul, autorul dezvăluirii a fost nevoit să verifice zeci de variante, bifurcate, din România până în Statele Unite şi Israel. Nu puţine „săpături” s-au dovedit a fi inutile, destule piste s-au înfundat. Şi, apoi, pânda. Săptămâni chinuitoare în care serviciul tău - la care ziariştii şi-au făcut o regulă din a sta peste program - înseamnă să te claustrezi de bunăvoie într-o maşină, doar-doar şi-o face apariţia personajul vizat. Pe care urmează să-l „fotografiezi” şi să-l redai cu acurateţe şi imparţial, pentru ca opinia publică să descopere nu un monstru provenind dintr-o familie odioasă, ci pur şi simplu un om obişnuit. Acesta are însă drept povară un nume pentru care suntem cunoscuţi în toată lumea, dar, spre deosebire de Nadia Comăneci, Gică Hagi sau Ilie Năstase, nu ne şi putem mândri cu asta. „Evenimentul zilei” vi-l prezintă astăzi pe Daniel Valentin Ceauşescu, având convingerea că, după două decenii de la schimbarea regimului în România, se poate vorbi fără ură şi răzbunare despre familia care ne-a condus în cea mai atroce perioadă a istoriei noastre recente.
Descoperirea lui Liviu Iolu vine la aproape o săptămână după ce alţi ziarişti de la „Evenimentul zilei”, Oana Dobre şi Mihai Munteanu, au făcut, la rândul lor, o spectaculoasă dezvăluire: cum au izbutit să-şi facă meseria la Chişinău, capitala unei ţări transformate în stat miliţienesc, unde repre zentanţii presei au fost dacă nu expulzaţi, măcar săltaţi.
Aparent, între cele două demersuri nu există nicio legătură. Ceea ce le uneşte este însă faptul că survin pe fondul unei crize mondiale a presei, provocată de faptul că tipăriturile au ajuns în situaţia de a face publice azi evenimentele prezentate ieri de o platformă aflată în plină ascensiune, internetul. Ziarul nostru vă propune să luaţi cele două dezvăluiri majore din ultima vreme drept tot atâtea răspunsuri la o întrebare chinuitoare: „Mai e nevoie de presă scrisă?”.
CITIŢI ŞI: