Florian Bichir: "O anchetă a mai multor organizaţii internaţionale de prestigiu a scos la iveală că elevii din România, cu vârste sub 16 ani, beau, fumează şi iau substanţe halucinogene destul de mult pentru vârsta lor."
Mai exact, rezultatele studiului arată că 74% dintre elevii români au declarat că au consumat alcool în ultimele 12 luni, iar peste un sfert (26%) au fost în stare de ebrietate în ultimele 12 luni. În plus, un elev din patru a fumat. Foarte puţini elevi din România au raportat consumul de canabis (4%), orice alt drog diferit de canabis (3%), inhalante (4%), tranchilizante sau sedative fără prescripţie medicală (4%) şi alcool cu pastile (4%).
Realizatorii studiului au încercat să vadă şi partea plină a paharului, pentru că, orice s-ar spune, nu-i normal - cu toată toleranţa pe care o avem faţă de noua generaţie dezinhibată - ca la 16 ani să bei peste măsură şi să fumezi ca un şarpe. Vestea ne-a fost însă coafată, ca una bună. Beau copiii, dar mai puţin decât colegii de pe continent! Ba chiar în scădere faţă de alţi ani. Evident, un discurs moralizator ar fi penibil.
„Ehei, ce cuminţi eram noi la vârsta voastră... Numai studiu şi învăţătură” e sortit eşecului, pentru că orice generaţie are, în pubertate, excentricităţile şi defulările sale, teribilismul său. În plus, se ştie că maturii nu-i înţeleg niciodată pe tineri, iar conflictul dintre generaţii este perpetuu... Dincolo de drama lipsei de modele, tinerii sunt aruncaţi în vâltoarea vieţii chiar de propriii părinţi. Odraslele au tot ce le doreşte inima la dispoziţie, pe principiul părintesc: „Lasă-l, mamă, să aibă măcar el, dacă noi n-am avut”.
O atitudine total contrară americanului miliardar care-şi trimite copilul la muncă, să vadă ce înseamnă banul muncit. Nu împărtăşesc nici acest mod de educaţie, dar nici pe cel dâmboviţean de a oferi totul pe tavă, pe nepusă masă, pentru că ne chinuiesc încă frustările tinereţii. Aşa a luat naştere fenomenul de fiţe, insula puturoşilor cu bani din Dorobanţi, întrecerile în „ţoale şi maşini bengoase”. Puşti acneici consumă la onomastici cât factura la energie a unui cartier întreg, vorbesc din vârful buzelor despre moda de la Paris, strâmbă din nas la tot ce-i autohton.
Băieţi de bani gata, stâlpi de cafenea a avut România mai tot timpul. De la beizadelele care tocau averi în Oraşul Luminilor şi până la prinţişorii roşii al aristocraţiei bolşevice, fiecare cu teribilismele sale. Din nefericire, actuala tânără generaţie nu doar că-şi permite orice, semn al banilor nemunciţi de „babacii” lor, ci o face într-un mod haotic. Dezarticulat, anarhic, pentru că, debusolaţi, trăiesc ca şi cum mâine ar veni Apocalipsa. Excesul demonstrează că, fără să aibă idoli sau un ţel precis, mulţi tineri se sinucid câte un pic, zi de zi, neţinând cont de nimic. Iar în ochii lor pustii nu poţi citi decât un hău al resemnării, un iad al deznădejdii.
Nu sunt pesimist. Poate cei tineri vor descoperi sensul vieţii, oricare ar fi el, pentru a nu mai vegeta, a trăi istovitor cu gândul de a mai ucide o zi. CITIŢI ŞI: