EDITORIALUL EVZ: Când Gigi Becali şi C.V. Tudor par europarlamentari respectabili

Scandalurile de corupţie mi-au provocat, de-a lungul timpului, sentimente dintre cele mai diverse.

Pe la douăzeci de ani mă indignam la fiecare "tun" dat, în tulburii ani ’90, de câte vreun băiat deştept al privatizărilor. Mai târziu, după ce am înţeles că sistemul mafiot construit de politicieni-oameni de afaceri- lideri de opinie- magistraţi este foarte greu de învins, indignarea a fost înlocuită de resemnare. După resemnare a venit lehamitea. Când "reţeaua Cătălin Voicu" a ieşit la lumină am simţit şi un soi de teamă. Credeam până atunci că mafioţii români au gulere albe, că sunt diferiţi de interlopii bulgari care se împuşcă în plină stradă. Citind stenogramele din acest dosar de corupţie m-am gândit că nivelul la care a ajuns corupţia din România riscă să genereze anarhie, să generalizeze disoluţia autorităţii statului. Nu sunt naiv. Bănuiam cum arată caracatiţa, care, de două decenii, ţine captiv statul român şi îi consumă resursele. Totuşi, după ce citeşti "stenogramele Voicu" nu ai cum să nu te cutremuri.

Niciun scandal de corupţie nu mi-a produs sentimente atât de amestecate precum cazul lui Adrian Severin. O combinaţie agasantă de dezgust şi milă. Dezgust pentru că mi se pare revoltătoare atitudinea politicianului român în faţa oprobriului european. Credeam că un politician român cu o carieră internaţională respectabilă (pe care atitudinea sa din acest scandal o va anula) nu va da dovadă de atâta vivacitate în a ascunde gunoiul sub preş. Energia cu care Severin se agaţă de "ciolanul de Bruxelles" este dezgustătoare. După scandalul declanşat de ziariştii de la "Sunday Times", singura activitate a lui Adrian Severin în Parlamentul European va fi încasarea salariului. Monica Macovei are perfectă dreptate când spune că Severin nu-şi va mai putea exercita mandatul. Activitatea de europarlamentar constă, în principal, în convingerea celorlalţi să-ţi susţină iniţiativele legislative. Adrian Severin nu va reuşi acest lucru, pentru că ceilalţi eurodeputaţi se vor feri să susţină amendamente suspecte că au fost depuse contra cost. Dezgust pentru detaşarea cu care Severin i-a sfidat pe ceilalţi europarlamentari, care l-au huiduit în unanimitate pentru că nu-şi dă demisia. S-a aşezat în ultimul rând şi a vorbit în permanenţă la telefon, într-o încercare eşuată de a evita penibilul.

Milă pentru că Adrian Severin a ajuns subiect de bancuri spuse de Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor, în emisiuni televizate de posturile sportive. Dialogul dintre cei doi este relevant pentru a înţelege penibilul situaţiei lui Adrian Severin. Gigi Becali: "Nu, pe Severin nu-l iau în echipă, că ăla vinde meciuri după aia. Face blaturi!". Corneliu Vadim Tudor: "Aşa e, ai dreptate. Dacă îl bagi pe Severin în echipă te bate şi Veioza Ciorogârla". Priviţi în antiteză cu Severin, cei doi par europarlamentari responsabili.

În altă ordine de idei, cred că este greşit să i se facă statuie lui Victor Ponta , pentru că a fost tranşant în a gestiona politic cazul Severin. Să fim serioşi. Nu avea încotro. Orice tentativă de a muşamaliza acest caz era de neconceput. Sunt convins că preşedintele PSD n-ar fi reacţionat la fel de tranşant dacă scandalul s-ar fi petrecut într-un birou din Urlaţi, nu la Bruxelles. Presiunea exercitată de socialiştii europeni l-a făcut pe Ponta să fie "nemilos" cu Severin. În plus, cazul acesta este uşor de gestionat, pentru că "spatele politic" al lui Adrian Severin în PSD este aproape inexistent. Amintiţi-vă ce atitudine a avut Victor Ponta în scandalul de corupţie în care este implicat Constantin Nicolescu, preşedintele CJ Argeş. Atunci fostul procuror i-a ameninţat pe magistraţi că vor plăti pentru "hărţuirea " în justiţie a social-democraţilor, după ce PSD va reveni la putere. Există, cred, şi o parte bună a scandalului Severin. Opinia publică din România are un exemplu de cum se gestionează politic un scandal în care protagonistul nu are nicio şansă să salveze aparenţele. Orice politician român care va veni să spună că poate fi sancţionat politic doar după o sentinţă definitivă şi irevocabilă a justiţiei va fi, pur şi simplu, penibil.