"România recuperează, dar sub ritmul pieţelor vecine". Analiza chirurgicală a lui Nouriel Roubini, laureat al Premiului Nobel pentru economie, este un răspuns indirect la întrebarea: ce şanse are PDL ca, până la alegerile din 2012, să se redreseze electoral.
Verdictul lui Roubini i-a dezamăgit, cu siguranţă, pe mulţi democrat-liberali. Profetul actualei crize economice le spune practic guvernanţilor români că un an este insuficient pentru ca politicile de austeritate, care au erodat masiv guvernul Boc, să producă efectele pozitive atât de mult aşteptate.
Din punct de vedere strategic, rămânerea lui Emil Boc în fruntea guvernului se justifică atâta timp cât va avea timp să culeagă roadele reformelor pe care şi le-a asumat. Ori, această posibilitate este tot mai îndepărtată. De aceea, discuţia despre aducerea unui tehnocrat în fruntea guvernului nu este încheiată, ci doar amânată. Traian Băsescu a precizat ieri că guvernul are nevoie de stabilitate. Este o declaraţie conjuncturală. Ce altceva putea să spună un preşedinte, într-o perioadă în care majoritatea parlamentară este şubredă, iar Ministerul de Interne se confruntă cu un scandal de corupţie? Liniştirea apelor este singura strategie eficientă. Nu am remarcat să fie la fel de tranşant precum secretarul general al PDL, Ioan Oltean, care consideră că nu se impune schimbarea lui Emil Boc până la finalul mandatului.
Şeful statului le-a reproşat reprezentanţilor BNR că, deşi sunt buni profesori de economie, nu acceptă funcţii de miniştri şi, deci, nu servesc interesul României. Mulţi s-au grăbit să spună: Boc rămâne premier, pentru că Băsescu nu a găsit un tehnocrat cu care să-l înlocuiască. Concluzia este prematură. Pentru ca românii să simtă creşterea economică în propriul buzunar, ea trebuie să fie mai mare de 3%, estimează Traian Băsescu. În vremurile acestea, doar Germania şi-a permis o ţintă atât de îndrăzneaţă. Angela Merkel anticipează chiar că anul acesta creşterea economică ar putea depăşi 3%, în condiţiile în care prognoza oficială a guvernului de la Berlin indică o creştere de 2,6%. Pentru guvernul Boc , o astfel de ţintă este mult prea optimistă. Cu atât mai mult cu cât creşterea economică nu se mai poate baza pe consum, sau pe banii trimişi în ţară de românii plecaţi la muncă în Occident. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a declarat că România este în căutarea unui model economic care să-i asigure dezvoltarea durabilă. El a indicat şi soluţia: investiţiile strategice. Din păcate, cele externe sunt excluse. Amplificarea crizei în zona euro are drept consecinţă fie o prudenţă sporită din partea investitorilor străini, fie amânarea planurilor de dezvoltare în cazul celor care au intrat deja pe piaţa românească.
Guvernul va trebui să se descurce cu banii din România şi cu cei pe care îi poate împrumuta de la instituţiile financiare internaţionale. Pentru a avea bugete de investiţii, Executivul va trebui să reducă în continuare cheltuilile publice. Restructurarea companiilor naţionale nu poate fi, astfel, evitată. Viitorii manageri ai companiilor de stat vor trebui să producă bani pentru bugetul de stat, nu să genereze pierderi ca până acum. Pentru aceasta vor trebui să aplice politici economice sănătoase. Ele vor afecta interesele de afaceri ale PDL-iştilor din administraţia locală şi pe cele ale clientelei din jurul lor. Controalele în vămi vor trebui să continue nu doar pentru a intra în spaţiul Schengen, ci pentru ca bugetul să nu intre în incapacitate de plată. Diminuarea evaziunii fiscale va afecta şi ea "capitalismul de cumetrie" portocaliu. Toate aceste politici îi vor şubrezi lui Emil Boc poziţia de premier. Mai devreme sau mai târziu, la o moţiune de cenzură, se vor găsi câţiva baroni PDL de prin parlament, care să se răzbune pentru că le-au fost tăiate privilegiile. Pe măsură ce Emil Boc va avea tot mai puţin de oferit PDL-iştilor, motivele acestora de a-l menţine în fruntea guvernului se vor împuţina, cu atât mai mult cu cât procentele partidului nu vor creşte. În acel moment va fi con testată şi legitimitatea lui Emil Boc de lider al PDL.