Silviu Sergiu: „Emil Boc îi face favoruri lui Ion Iliescu. Neutralitatea sa în alegerile prezidențiale este importantă pentru Traian Băsescu, după mâna de ajutor din 2004”.
Premierul Emil Boc a vărsat, marţi seară, câteva lacrimi de crocodil, într-un efort neinspirat de a justifica apetenţa din ultima vreme a PDL de a promova în demnităţi publice tot felul de indivizi dubioşi, cu probleme grave în justiţie (vezi cazurile lui Costel Iancu - Administraţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare, şi Ionel Manţog - Complexul Energetic Turceni).
Premierul s-a plâns că, spre deosebire de ministrul de interne, nu are o structură care să-l avertizeze când este pe cale promoveze un personaj controversat şi nici nu are dreptul să ceară DNA informaţii dintr-un dosar în curs.
După doar o zi, premierul a instalat în fruntea Secretariatului pentru Revoluţionari un politician trimis în judecată pentru corupţie: Emilian Cutean, fost deputat PSD şi un fidel al lui Ion Iliescu. La sfârşitul lunii aprilie 2006, Cutean a fost trimis în judecată de DNA, fiind acuzat că a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Emil Boc nu avea nevoie de o structură specială pentru a afla că Emilian Cutean are grave probleme în justiţie. Era suficient să consulte presa vremii şi s-ar fi lămurit. Înclin să cred că aceste lucruri n-au contat.
Întrebarea legitimă este: de unde atâta bunăvoinţă faţă de Ion Iliescu, politician aflat pe „lista neagră” a lui Traian Băsescu? De ce a garantat Boc pentru un trimis în judecată, riscând prejudicii serioase la capitolul imagine? Şi, nu în ultimul rând, de ce a fost preferat omul lui Iliescu protejatului lui Mircea Geoană?
O explicaţie ar fi că Emil Boc încearcă să câştige neutralitatea lui Ion Iliescu în alegerile prezidenţiale viitoare. Traian Băsescu are nevoie de non-combatul său. Actualul preşedinte nu a uitat probabil că a câştigat alegerile în faţa lui Adrian Năstase, la o diferenţă de doar 200.000 de voturi, şi datorită faptului că Ion Iliescu a refuzat să-l susţină făţiş. A refuzat să-i dea o putere atât de mare.
Şi anul acesta, Ion Iliescu este un politician la fel de important în ecuaţia prezidenţialelor. Electoratul său, îmbătrânit şi rural, a rămas cam singurul pe care se mai poate miza la urne. Traian Băsescu are tot interesul să se asigure că aceste voturi nu vor fi contabilizate de Mircea Geoană, un contracandidat mai puţin periculos decât Adrian Năstase, dar imprevizibil. Fără voturile lui Iliescu preşedintele PSD riscă enorm. Poate rata intrarea în turul doi al prezidenţialelor, iar acest lucru ar însemna pierderea şefiei PSD.
Ion Iliescu ştie aceste lucruri. Le doreşte intens. De aceea a început deja să-i destabilizeze poziţia lui Geoană. L-a lăudat pe Crin Antonescu în ziua alegerii sale în fruntea PNL, pentru a transmite, printre rânduri, că Mircea Geoană nu este „alesul” său. I-a făcut implicit un serviciu lui Traian Băsescu. Nu ştiu dacă lui Antonescu, candidat ce speră să smulgă din voturile Pieţei Universităţii, i-au prins bine drăgălăşeniile lui Iliescu. Înclin să cred că i-au făcut mai mult rău.
Nu cred că Ion Iliescu trebuie convins de PDL să-l sape pe Mircea Geoană. Ar face-o probabil gratis. Ar fi suprema răzbunare pentru congresul din aprilie 2005, când i-a confiscat partidul, după o revoluţie de carton în PSD.