Până acum a defilat singur. A fost vedeta incontestabilă a scenei politice. Crai Nou. Copilul răsfăţat al televiziunilor. Andreea Marin a talk-show-rilor.
Îi punea pe toţi în umbră. Lângă el, toţi păreau nişte becisnici. Camerele îl iubeau, reflectoarele îl răsfăţau. Realizatorii îi făceau toate capriciile. Publicitatea se difuza doar după ce starul îşi termina tirada. Pentru el se schimbau programe, se modificau grile. Nimeni nu obrăznea să-i tulbure floricelele oratorice. Viitorul roz şi pufos îi zâmbea complice. Drumul lui spre tronul Cotrocenilor părea un marş triumfal. Beat de parfumul succeselor, uşor, prea uşor obţinute, nu-şi mai punea întrebări. Persoana i se odihnea pe un pat moale, aromitor, de certitudini. Napoleon a intrat în Rusia ca în brânză. Primele zeci de leghe au fost o simpatică ieşire la iarbă verde. Deodată, ceva s-a schimbat. Pe nesimţite, aerul s-a răcit ameninţător. Presimţirea viscolului. Spectrul înfrângerii a apărut de nicăieri. Inexplicabil. Şocant. La început a încercat să-şi ţină cumpătul. Să se convingă că teama îi este absurdă. Că alegerile din vara lui 2011 sunt doar un accident de parcurs. Se mai întâmplă. Totuşi, unde sunt sondajele care anunţau că USL spulberă tot, cu scoruri de la 60-65% în sus? Să fi avut cineva vreun interes să-l îmbrobodească? Absurd! Sau, totuşi? De atunci, ceva s-a gripat. Inexorabil, a început coborâşul. În afara oricărei logici, căruţa Opoziţiei a luat-o la vale. Mai întâi cătinel, cât să te mai agăţi de un fir de nădejde, apoi tot mai grăbit, huruind, hurducând, mai să-şi arunce călătorii peste bord. Uluitor! În plină criză, cu concedieri, cu tăieri de pensii şi salarii, Opoziţia a reuşit să scadă! Chiar şi în sondajele prietenoase. Au început să-l lase nervii. Să facă crize în direct. I s-a zdruncinat naturelul. Din oratorie a dat-o în băşcălie. Apoi direct în cloaca mahalalei. Colac peste pupăză, relaţiile cu Ponta şi Voiculescu s-au răcit. Zvonurile despre ruptură, tot mai dese. Slăbiciunea conducătorilor se simte până jos, la trupă. Apar gesturile de insubordonare. Dezertările. Se instalează haosul. Din senin uriaşa gafă a lui Băsescu faţă de Arafat. Grea lovitură pentru Putere! Ocazia era uriaşă. Trebuia exploatată urgent. S-a aruncat cu disperare în luptă, sperând că va da Puterii lovitura de graţie. Alegerile anticipate - generale şi prezidenţiale - ACUM, sub presiunea străzii, erau singura lui şansă. Iar el să fie perceput ca Noul Lider, care, firesc, îl mătură de la putere pe Băsescu. Altminteri, până în 2013, totul se va nărui. USL, şubrezită, nu va rezista primului val de alegeri la termen. S-a bătut ca un leu turbat. A mers să incendieze platourile televiziunilor. Să magnetizeze masele. A urlat la Kiseleff, până a răguşit. A băut ceaiuri calde până dimineaţa, să se dreagă. Şi uite, ghinion! Au venit gerul şi viscolul. Cumplite, ca în 1812. Demonstraţiile, care trebuiau păstrate cu orice preţ în viaţă, s-au stins. Zeci de morţi, drumuri închise, localităţi izolate, tragedii. Televiziunile, oricât de slugarnice, au primit pe tavă un subiect ce nu putea fi ratat. Demisia lui Boc a fost o mişcare genială, prin care Băsescu s-a întors în joc. A preluat iniţiativa. Dictează regulile. Totul se schimbă. Iar numirea lui Ungureanu a fost lovitura de graţie. Deodată, Antonescu nu mai concurează singur. Nu mai este Vedeta. Unicul star pe afiş. Are un rival, cu care, de acum, va fi veşnic comparat. Chestie care pe el, Incomparabilul, îl enervează cel mai mult. Prima tentativă a lui Antonescu de a străluci, în noile condiţii, cu un rival în coastă, a fost şi cel mai răsunător eşec al său. Sătul de fiţele sale, Ponta a plecat din emisiunea lui Gâdea, şi l-a lăsat să vorbească singur. Cuplul s-a rupt de facto. A doua zi, au ieşit în acelaşi timp, dar separat, să dea declaraţii. Televiziunile au fost nevoite să taie ecranele în două: unul se auzea, celălalt mima.