Victor Ponta a început cu stângul. Ceea ce poate fi considerat normal pentru un social-democrat.
Sarabanda numirilor de la Educaţie i-a stricat festivitatea de înscăunare la Guvern, victoria spectaculoasă obţinută în Parlament în faţa lui Mihai Răzvan Ungureanu fiind înlocuită cu o luptă de gherilă urbană prin meandrele concretului, cu mult copy-paste. Şi astfel a devenit doar un fel de Che Guevara, secondat de Ion Iliescu. A fost foarte greu pentru Victor Ponta să gestioneze o situaţie care începea prin declaraţia că vrea să conducă cel mai cinstit guvern din ultimii 20 de ani şi ajungea să aibă parte numai de miniştri acuzaţi de plagiat. La care trebuie să renunţe rând pe rând.
Gestionarea imaginii publice a avut suişuri şi coborâşuri. De la clasica premiere a gimnastelor prin dublarea sumelor din fondul de rezervă al primului-ministru, până la cazul actorului Şerban Ionescu, trimis în străinătate la tratament pe banii statului, am asistat la o suită de gesturi-simbol care nu rezolvă niciun moment fondul problemei, ci dau răspunsuri punctuale la agenda de preocupări a mass-media. Cred că dacă ar fi devenit prim-ministru în perioada isteriei căpuşelor, Victor Ponta ar fi fost trimis în parc să salveze un copil sau un căţeluş din muşcătura insectei mârşave. Dacă vreţi, aceste "manipulări" fac parte din fişa postului unui prim-ministru, ce poate juca rolul mai mult sau mai puţin convingător, dar nu sunt de ajuns.
Victor Ponta învaţă repede, dar mai are încă nerăbdarea cârlanului, care-l face să caute din când în când câte o încăierare, doar de dragul de a mai da o copită adversarului. Disputa cu Traian Băsescu pe locul de la masa Consiliului European este un exemplu clasic. Deşi majoritatea argumentelor sunt în favoarea prezenţei Preşedintelui la Bruxelles, iar Victor Ponta părea că a cedat, am asistat la o revenire a sa. Cu o răutate amară, primul-ministru i-a cerut preşedintelui Curţii Constituţionale să nu mai vorbească neîntrebat, ceea ce poate părea cel puţin nepoliticos din partea celui care ne-a anunţat că vrea să instituie domnia Legii. Bineînţeles că m-am întrebat dacă am fi asistat la aceeaşi atitudine profesorală de punere la colţ, în ipoteza în care, din nou neîntrebat, Augustin Zegrean ar fi spus că premierul trebuie să reprezinte România la Consiliul European. Răspunsul este evident.
Adevărata luptă a preşedintelui PSD va fi însă cu realitatea. Nu cu Realitatea TV a lui Elan Schwartzenberg, ci cu realitatea vremurilor noastre. Marcată de stupiditatea ministrului de Externe, dar şi de apropiatul faliment al Greciei. De nerăbdarea baronilor de a prinde o bucată din ciolanul bugetului de stat, dar şi de asfixierea economiei şi a cursului de schimb. Cred că Victor Ponta ar trebui să fie mult mai preocupat de restanţele ce se înregistrează la creditele populaţiei, de peste 5 miliarde de euro, decât de oportunităţile de imagine. Preocupat de blocarea banilor către primarii PDL, Victor Ponta şi-a epuizat rezervele de vigilenţă. Căci altfel nu-mi explic cum nu vede gardul metalic cumpărat de Vanghelie de la firma cunoscutului sponsor PSD Walter Florian la un preţ astronomic, sau cele 21 de milioane de euro cheltuite pe panseluţe de un primar USL, sau afişajul stradal de peste 2 milioane de euro realizat de un candidat liberal sponsorizat de un mogul imobiliar, şamd. Nu are nici un rost să ne amăgim! Toate aceste cheltuieli ascund interese obscure, bani negri şi multă corupţie. Cam aceasta va fi realitatea cu care va avea de luptat Victor Ponta. Dacă are de gând să termine cu dreptul!