"Va şti Albă ca Zăpada să se ferească de piticul portocaliu?" Acesta a fost titlul editorialului meu din 16 septembrie.
Nu apucase să se usuce cerneala din ziar că a şi venit răspunsul: "Nu a ştiut!" Sebastian Lăzăroiu a fost descăunat de la ministerul Muncii. Împlinise trei luni şi 13 zile de mandat. Şi tocmai declarase că nu ar intra în PDL, "aşa cum este el acum", ci într-o mişcare mai largă, care să coaguleze toate forţele de dreapta.
Lăzăroiu i-a stat PDL-ului ca sarea în ochi. Cum să ajungă un venetic ministru peste noapte? Ba să şi continue să-şi dea cu părerea despre un partid în care nici măcar nu e tentat să intre? Combinaţia de ministru şi analist a scos din minţi vechea gardă. "Lăzăroiu era un fel de Tata Omida. Ostentativ de independent. Orice atingere cu PDL era câh", a descris plastic Radu Berceanu situaţia.
Ce rol a avut Băsescu în această mişcare? Mazilire sau stratagemă? Îşi luase prea mult elan fostul consilier de la Cotroceni, voise el să ţeasă un preş mai lung decât primise urzeală? Sau totul era un joc gândit cu minte rece, pentru a-i crea lui Lăzăroiu o aură de independent (inclusiv faţă de PDL) încă şi mai strălucitoare şi a-i da libertate de mişcare? Libertate de Mişcare Populară, evident.
La ceremonia ungerii înlocuitoarei lui Lăzăroiu, Băsescu i-a administrat acestuia un perdaf aspru, pentru criticile la adresa PDL. "Păstraţi-vă criticile pentru opoziţie!" Câteva zile mai târziu, însă, la emisiunea lui Ion Cristoiu de la B1TV, Băsescu a venit cu nişte nuanţe foarte interesante. Întrebat dacă i-a dat vreun telefon lui Lăzăroiu, după ce acesta a fost schimbat, şeful statului a răspuns că a fost foarte ocupat, dar că putea Lăzăroiu să-l sune. Poate are reţineri, după ce a fost dat afară, a sugerat Cristoiu. Băsescu a replicat cu duioşia unui părinte care vrea să-şi împace odrasla cu o ciocolată, după ce a altoit-o la popou: "Îmi fac eu timp şi-i dau un telefon."
De atunci, Sebastian Lăzăroiu a tăcut. Anunţata Albă ca Zăpada a fost botezată oficial "Noua Republică". A apărut un manifest. Ba chiar şi un decalog- acrostih, în care cele 10 porunci ale Noii Republici încep cu cele zece litere din "Albă ca Zăpada". Pentru a nu exista nici o confuzie de identitate. Acum, Lăzăroiu rupe tăcerea şi îşi anunţă revenirea în arenă. Bineînţeles, la braţ cu Albă ca Zăpada, măritată Noua Republică. Ce urmează?
În acelaşi editorial din 16 septembrie, scriam că pe scena politică bate un vânt de Convenţie Democratică. În faţa unui bloc masiv PSD - PNL (şi, mă rog, PC + Antenele) legile naturii politice cer coagularea unui alt bloc. Sebastian Lăzăroiu exact asta a spus când a vorbit de necesitatea Albei ca Zăpada. Pentru că a vorbit prea mult, a fost dislocat. Deşi simte că Lăzăroiu are dreptate, PDL ar vrea să fie el nucleul în jurul căruia se coagulează restul forţelor.
Situaţia seamănă cu cea din anii '90 - '91. La început, intelectualii au fost alături de CDR, reuniţi în Alianţa Civică. Curând au apărut disensiunile cu partidele din Convenţie. PNŢCD se socotea lider legitim, iar PNL nu voia să se lase mai prejos. AC s-a simţit marginalizată, folosită mai mult ca factor de imagine decât ca unul de decizie. Aşa s-a născut în iulie 1991, Partidul Alianţei Civice, braţul politic al intelectualilor.
Nu suntem departe de repetarea acestui scenariu. PDL va încerca să ţină sub control elanurile viitoarei mişcări. Disensiunile vor fi inerente. Ca acum 20 de ani, intelectualii, tinerii, veniţi cu energii şi idealuri în Noua Republică, sunt cei mai expuşi a fi lezaţi de veteranii din PDL. Captivi în regulile scenei politice, priviţi cu superioritate de "veterani", acuzaţi de naivitate, ar putea alege să joace pe mâna lor. Ca în 1991, când Alianţa Civică a moşit partidul condus de Nicolae Manolescu. Faţă de acum 20 de ani, există în plus factorul Traian Băsescu. Acesta încă pare să aştepte la două capete. Unu: "Dacă nu vă faceţi treaba, mă voi distanţa de voi", a ameninţat el guvernul. Două: "Relaţia mea cu Lăzăroiu rămâne una de colaborare", a asigurat Băsescu despre mentorul Albei ca Zăpada.