Ce s-a întâmplat în frumoasa zi de 13 februarie de s-a apucat Băsescu să colinde prin PDL în căutarea unui "alt stil de guvernare"? Pentru publicul larg, nimic. Guvernarea bălteşte, ca de obicei.
Băsescu s-a băgat pur şi simplu într-un joc pentru putere în interiorul PDL. Ca să nu-l lase pe Vasile Blaga să preia controlul şi asupra partidului şi asupra guvernului, flutură ameninţarea unui premier indepenent şi, prin ricoşeu, îl salvează pe Boc. PDL nu poate să intre în pregătirea pentru alegerile din 2012 cu un prim-ministru pe care nu-l controlează, aşa că acceptă răul cel mai mic - pe Boc.
Nu este mare diferenţă între ceea ce face şeful statului şi Ponta şi Antonescu, care se bat de pe acum pentru puterea la care poate nici nu vor ajunge în 2012. Pare că palida creştere cu 0,1% a economiei româneşti în trimestrul patru le-a luat minţile celor din PDL şi lui Băsescu. Oamenii îşi închipuie că peste România se vor revărsa râuri de lapte şi miere, electoratul îşi va întoarce faţa către actualii guvernanţi şi tot ceea ce mai trebuie tranşat este dacă executivul care va culege laurii va fi condus de Băsescu, prin intermediul lui Boc, sau de Vasile Blaga. În realitate, această creştere de 0,1% - în trimestrul patru din 2010, raportat la trimestrul trei, pentru că, pe ansamblul întregului an, economia a scăzut cu 1,2% - nu înseamnă mai nimic. Lucrul acesta s-a văzut din reacţia bursei la momentul la care INS a anunţat că, după şapte trimestre de scădere, am revenit pe plus: nimic spectaculos. Pentru 2011, prognozele cele mai optimiste anunţă o creştere a PIB cu 1,5-2%. Singurul economist raţional din PDL, Theodor Stolojan, a explicat deja că chiar şi în cazul în care acest scenariu optimist se va adeveri nu vor fi bani pentru o majorare spectaculoasă a salariilor şi a pensiilor. Dar Stolojan se retrage din politică şi îşi poate permite să fie realist.
Pentru cei care se pregătesc de alegeri, e vremea pentru petreceri. O spune chiar Băsescu, în "România liberă": "Mai este de luat o singură măsură dificilă: Codul Muncii". Chiar atât de puţin pentru 2011? Înţeleg că s-a terminat cu reducerile de personal din sectorul bugetar - rămânem cu 1,3 milioane de angajaţi la stat - că nu se pune problema restructurării companiilor cu pierderi, iar despre privatizări nici nu vrem să auzim. O spune tot Băsescu: "Nu sunt un partizan al privatizării Romgazului şi Transgazului. (...) La Poştă, sunt de acord să vindem acţiuni, dar nu pachetul majoritar." Încă din 2005, preşedintele a diabolizat privatizările, atacând vânzarea Petrom către OMV şi susţinând că Vîntu vrea să pună mâna pe Poşta Română. El ştie că majoritatea românilor au uitat ce era Petrom înainte de privatizare: o companie care în majoritatea anilor a înregistrat pierderi, pentru că politicienii furau de aici cât puteau. Crede cineva că un Petrom rămas în proprietatea statului ar fi avut milă faţă de noi şi ar fi menţinut un preţ mai mic al benzinei? Puţin probabil, iar dacă ar fi făcut-o pierderile ar fi fost suportate în final tot de către contribuabilii români. Băsescu nu vrea să privatizeze pentru că nu doreşte să lase din mână vaca pe care o mulg, azi, politicienii din PDL. Iar mâine, probabil, o vor exploata cei din PSD sau PNL. Profită şi de faptul că, după ani de intoxicare cu Antena 3 şi Realitatea TV, majoritatea românilor s-au întors la valorile promovate de Ion Iliescu la începutul anilor ’90: nu ne vindem ţara! Nu par să realizeze că, în final, ei (de fapt, noi toţi!) vor plăti pierderile de aproape 100 de milioane de euro de la Tarom, de aproximativ 50 de milioane de euro la Oltchim sau de peste 220 de milioane de euro la CFR! La Poşta pe care o păzeşte cu atâta cerbicie Băsescu nu sunt încă publice datele pentru 2010, dar erau estimate pierderi de aproape 60 de milioane de euro. Şi să nu uităm ceea ce ne-a explicat Jeffrey Franks: populaţia plăteşte mai mult pentru curent şi gaze pentru că statul român, prin Hidroelectrica sau Romgaz, vinde ieftin către "băieţii deştepţi".
Cam asta se întâmplă sub administrarea statului român şi acestea ar fi o parte din problemele pe care ar trebui să le rezolve actuala putere. Ca să nu mai vorbim de promisa reformă a statului, de modificarea Constituţiei sau de demilitarizarea serviciilor secrete şi elaborarea unei noi legi a siguranţei naţionale, care să o înlocuiască pe cea din 1991! Băsescu preferă însă să se joace de-a "am un premier, da’ nu vi-l spun!" Cam meschin şi infantil, nu credeţi?