O analiză care să anticipeze evoluţiile pe scena politică românească în 2011 este un demers riscant.
Doza de imprevizibil din politica autohtonă este foarte mare. Acţiunea politică ţine cont în mică măsură de interesul public. Cu regularitate, ea este rezultatul unui compromis între interesul politicienilor, al partidelor lor, pe de-o parte, şi interesul public, pe de alta. Agenda alegătorilor este, din păcate, un factor cu o influenţă limitată în acest proces. În consecinţă, 2011 stă sub semnul incertitudinii. Un lucru este cert: de evoluţiile din acest an va depinde modul în care va arăta scena politică în anii următori. Articolul de faţă îşi propune să anticipeze evenimentele majore din anul în care tocmai am intrat, cu precizarea că doza de speculativ este consistentă.
Prima întrebare a anului politic 2011 este: va rezista guvernul Boc? Răspunsul depinde exclusiv de voinţa UDMR. Mai mult ca sigur, formaţiunea maghiară se va reorienta doar atunci când situaţia din sânul opoziţiei se va limpezi. Firi pragmatice prin excelenţă, liderii UDMR nu au plecat niciodată în aventuri politice cu multe necunoscute, la capătul cărora să rateze intrarea la guvernare.
Situaţia opoziţiei este incertă pentru moment. Perspectiva ca PSD şi PNL să acţioneze ca un corp comun este foarte îndepărtată, în primul rând din cauza competiţiei dintre Crin Antonescu şi Victor Ponta pentru rolul de lider al opoziţiei unite. Dintre cei doi, Crin Antonescu stă mai bine în sondajele pentru preşedinţie, dar PNL se situează pe locul doi în cele pentru parlament. Victor Ponta este al doilea în ierarhia prezidenţiabililor, dar PSD este pe primul loc. Scorul lui Ponta este sub scorul formaţiunii social- democrate. Din acest motiv este un lider vulnerabil, constrâns să împartă puterea cu liderii grupurilor de putere din PSD. Spre deosebire de Victor Ponta, Crin Antonescu îşi poate permite să conducă PNL cu mână de fier, cu sau fără mănuşă de catifea, în funcţie de conjunctură. Chiar dacă liberalii şi social-democraţii nu vor lega o "prietenie" politică de durată, nu înseamnă că nu vor colabora în momente importante. Un astfel de moment a fost deja anticipat de Crin Antonescu, în ultimele zile ale lui 2010: tentativa de demitere a guvernului Boc prin moţiune de cenzură şi suspendarea preşedintelui Traian Băsescu în vederea demiterii prin referendum.
Cred că demiterea lui Emil Boc are mai multe şanse de reuşită. Pentru demiterea lui Boc este necesar ca PSD să renunţe la pretenţia de a numi premierul în viitorul guvern. Reacţiile publice ale liderilor social-democraţi din ultima vreme mă fac să cred că acest lucru se va întâmpla. Suspendarea lui Traian Băsescu va permite PSD şi PNL să instaleze şi viitorul premier, în condiţiile în care decretul de suspendare va fi semnat de Mircea Geoană, preşedintele Senatului. Demiterea lui Traian Băsescu este, cred, mult mai dificilă, deşi actuala criză economică a afectat serios capitalul de încredere al preşedintelui, iar modalitatea legală de schimbarea a sa este facilă. Cu siguranţă, românii doresc schimbarea guvernului Boc. Dacă acest lucru va deveni realitate, cred că electoratul îl va menţine pe Traian Băsescu la Cotroceni, pentru a controla viitoarea putere. Desigur, aceasta este doar o speculaţie bazată pe experienţa referendumului din 2007. Atunci, votul dat de majoritate, pentru rămânerea lui Băsescu în funcţie, a urmărit protejarea democraţiei. Băsescu nu a fost demis pentru că suspendarea sa în parlament a fost un abuz de putere al opoziţiei.
Dacă se va ajunge la un referendum de demitere a preşedintelui şi în 2011, votul va urmări coabitarea preşedinte-guvern, un veritabil sistem "checks and balances". Rămânerea lui Traian Băsescu în funcţie nu va însemna o relansare a carierei sale politice, cum s-a întâmplat în 2007.