Ultimul dosar în care a fost reţinut Sorin Ovidiu Vîntu arată ceea ce până acum doar bănuiam: toată trupa de mari analişti şi jurnalişti de la Realitatea TV, care plângea de mila poporului sărman, era de fapt finanţată din sumele pe care patronul îi scotea din buzunarul unor amărâţi de sindicalişti. Legal, ilegal, asta vor stabili judecătorii.
Dar cu siguranţă imoral. Potrivit unui comunicat al parchetului, cei prejudiciaţi sunt aproximativ 72.000 de membri ai asociaţiei salariale Petrom şi alţi 7.000 de acţionari "cu o condiţie materială modestă". O fraudă minoră, dacă o comparăm cu ceea ce s-a întâmplat la FNI. Multiplele scheme de prejudiciere a Petromservice cu impresionanta sumă de 83 de milioane de euro - susţin procurorii - arată că o parte din bani s-au dus direct la Realitatea Media sau la Mircea Dinescu.
O primă întrebare ar fi: puteau cunoaşte angajaţii şi colaboratorii lui Vîntu de la acea vreme - Răzvan Dumitrescu, Mihai Tatulici, Stelian Tănase, Mircea Dinescu şi alţii din liga lor - faptul că sunt plătiţi cu bani luaţi de la sindicaliştii Petrom? Tehnic vorbind, probabil că nu. Potrivit lui Sebastian Ghiţă, din documente reiese că printre cei plătiţi de patronul de la acea vreme a Realităţii se aflau şi foşti şefi de stat sau de servicii secrete. Nu am nici un dubiu că aceştia ştiau de unde vin banii. Cât despre jurnaliştii de la Realiatea Media, fără îndoială că marea majoritate a celor care lucrau acolo nu aveau cum să bănuiască ceea ce se petrecea. Şi cred că preşedintele Băsescu era nedrept atunci când apostrofa câte un reporter al acestui trust, reproşându-i că este plătit din banii de la FNI.
Alta este însă situaţia celor din vârful piramidei de la Realitatea TV. Aceştia deţineau informaţii parţiale, pentru că aveau discuţii neoficiale cu oameni din zona serviciilor secrete, din parchet sau cu politicieni bine informaţi. Poate că ei nu ştiau detaliile schemei prin care banii de la Petromservice se mutau la Realitatea TV - nu mai puţin de 14 milioane de euro au ajuns la acest post de televiziune. Însă intuiau că sunt plătiţi cu bani negri. Salariile celor din conducerea trustului şi ale unora dintre moderatori, precum şi sumele cu care erau plătiţi o parte din colaboratori, erau cu totul disproporţionate faţă de preţurile de pe piaţă. Postul mergea în pierdere. Sunt convins că toţi cei plătiţi de Vîntu se întrebau: de unde vin banii şi de ce suntem plătiţi cu sume atât de mari, deşi Realitatea Tv nu este un post rentabil? Şi, privind în urmă, ne dăm seama că şi-au dat singuri un răspuns: erau plătiţi ca să joace aşa cum le spunea patronul. Cu cât salariul era mai mare, cu atât aşteptările erau mai mari. Mai multă elocvenţă, mai multe argumente în apărarea cauzei. Practic, salariile erau o formă legală de şpagă pe care o primeau ziariştii şi analiştii lui Vîntu ca să-i facă pe plac patronului. Şi s-a văzut că oamenii trăgeau din greu ca să-şi merite banii. Nu trebuie decât să rememorăm campania furibundă de la momentul primei arestări a lui Vîntu. Sau alegerile prezidenţiale din 2009. Vă mai amintiţi de apologia pe care Mircea Dinescu i-a făcut-o lui Vîntu în momentul arestării? "Mare intelectual", poet sub acoperire de mogul, proprietar de bibliotecă "uriaşă"! Şi iată ce coincidenţă fericită: 100.000 de euro din banii sifonaţi de la Petromservice au ajuns la Dinescu. Sub formă de împrumut, zice poetul transformat în arendaş.
Să nu ne facem iluzii că totul s-a terminat acum, iar presa va deveni mai onestă odată cu arestarea lui Vîntu şi devoalarea schemei prin care îşi finanţa trustul media. Reţeta a fost brevetată şi va mai fi folosită şi pe viitor de afacerişti dubioşi, cu conexiuni politice şi urmăriţi de justiţie. Dacă bucatele din cămara lui Vîntu se vor termina, colonia de şobolani pe care a hrănit-o atâta vreme nu va face decât să se mute în altă casă şi va supravieţui mulţi ani de acum înainte. Sunt atât de numeroase televiziuni şi atâţia politicieni care au nevoie de talentele unui Chirieac, Tatulici, Tănase...