Mi-a plăcut ultimul editorial al domnului Patriciu, din ziarul "Adevărul". “Statul social este falimentar", aşa îşi începe textul miliardarul liberal.
“Ca şi pe cei de aiurea, nici pe politicienii români nu-i flutură gândul că sistemul trebuie schimbat cu totul. Modelele le-ar putea găsi în soluţiile de inspiraţie libertariană aplicate cu spectaculoase rezultate în diverse locuri din lume. În pauzele dintre înjurături ar putea să mai pună mâna pe carte", mai spune Dinu Patriciu. Un mesaj liberal clar, tranşant, de dreapta, care se doreşte, probabil, un avertisment pentru colegii săi din PNL, deraiaţi puternic de la doctrină, dar şi către actualii guvernanţi din PD-L, care, declarativ, susţin acest tip de măsuri, dar în practică excelează în jumătăţi de măsură. Singurul politician care a avut o poziţie similară şi care a transformat voinţa politică în acţiune este preşedintele Traian Băsescu. O apropiere paradoxală între doi duşmani de moarte. Misterioase sunt căile crizei mondiale.
Sigur, poate fi un abil joc de glezne al domnului Patriciu cu intenţia de a adormi vigilenţa celor care sunt cu ochii pe el. Dar până la urmă ce trebuie apreciat, şi discutat în egală măsură, este ceea ce spune patronul ziarului "Adevărul". Puţini sunt oamenii publici care au curajul să spună că statul social este în faliment, că este nevoie de o reformă radicală a construcţiei statului care să permită dezvoltarea economică şi fructificarea oricărei oportunităţi apărute. Pentru 50% dintre cetăţeni, cei care conform sondajelor se declară de stânga, toate aceste vorbe sunt blasfemii. Pentru domnii Ponta şi Antonescu, acest text al lui Dinu Patriciu este năucitor pentru că le spulberă toate promisiunile electorale pe care le fac şi care se bazează tocmai pe revenirea la un stat social puternic, care să-l facă mândru pe Ion Iliescu. Pentru cealaltă jumătate de ţară acest text ar trebui să inspire.
Publicul de dreapta, căruia i se adresează ziarul "Evenimentul zilei", ar trebui să gândească la fel. Iar 2012 va însemna, din punct de vedere electoral, o încleştare între cele două curente politice: unul care nu va dori sub nici o formă să renunţe la statul social şi unul care trebuie împins de la spate ca să reformeze radical acest stat. Pare grosier ce spun, dar problemele economice ale Uniunii Europene nu mai permit discuţii nuanţate. Criza structurală ne loveşte în cap cu bâta, nu putem învinge folosind floreta de pension. Şi până la urmă ce înseamnă un stat aşa cum cred că îşi doreşte şi Dinu Patriciu? Un stat cu o birocraţie redusă şi flexibilă, cu funcţionari publici din vocaţie. Un stat care îi ajută doar pe cei care au cu adevărat nevoie şi cei care din motive medicale nu pot munci.
Sărăcia înseamnă un eşec personal din care cel în cauză nu poate ieşi decât prin efort propriu, sigur sprijinit de stat care să-i asigure tratament corect şi oportunităţi pe piaţa muncii. Un stat care să fie partener cu investitorii, să-i ajute la fructificarea oportunităţilor, dar care se asigură că legea este la fel pentru toţi şi că totul se desfăşoară în cadrul unei concurenţe corecte. Un stat care se ocupă zi şi noapte de atragerea fondurilor europene. Un stat de a cărui justiţie nu poţi scăpa, nici în gură de şarpe.
Suprapuneţi acest desen empiric pe oferta electorală a celor două mari forţe politice şi veţi înţelege de ce domnul Patriciu se distanţează, chiar şi ca imagine doar, de USL. Dacă privim pragmatic lucrurile, un asemenea Dinu Patriciu ar putea fi şi inspiraţional şi util pentru publicul de dreapta.
P.S. Ziarul pe care îl conduc l-a atacat şi criticat pe Dinu Patriciu de multe ori. A scris despre greşelile politice, economice şi juridice pe care le-a comis. Şi va mai scrie dacă acestea vor continua. Dar toate acestea nu mă împiedică să-i salut cordial mesajul său de dreapta.