Până acum două luni, pe agenţiile de ştiri exista o singură poză cu Margareta Costea: un cadru surprins la o secţie de vot din cartierul Primăverii, în momentul în care soacra lui Mircea Geoană dădea drumul unui buletin de vot în urnă.
Cu această poză, de slabă calitate, surprinsă dintr-un unghi care mai mult îl amăgea pe privitor decât îi recompensa curiozitatea, au fost ilustrate zeci sau sute de articole care o aveau ca subiect pe cea mai celebră soacră din România. După vizita pe care Margareta Costea a făcut-o recent la DNA, colecţia pozelor a crescut, însă misterul din jurul acestei femei, evocate atât de des în ultimii ani, e greu de crezut că se va risipi vreodată.
Rămânând în spatele obloanelor, în vreme ce presa vorbea despre ea, citându-i numele în matrapazlâcuri cu terenuri şi case, ori în afacerea comicului certificat de revoluţionar de care a ţinut cu dinţii, ne-a făcut să ne cheltuim energia imaginându-ne-o în fel şi chip, astfel că am ajuns să-i creăm un contur care, cu siguranţă, se suprapune foarte puţin persoanei din viaţa reală.
Să ne amintim de acea conversaţie (demnă de filmele lui Tarantino) în care jurnalistul Bogdan Chirieac îi povestea preşedintelui ANI, Cătălin Macovei, că se pregăteşte o operaţiune de discreditare a lui Mircea Geoană în mass-media. Motivul campaniei despre care vorbea Chirieac?
Geoană ar fi acumulat datorii imense, dirijând banii pregătiţi pentru alegerile prezidenţiale în conturile soacrei. Un foarte experimentat şi inteligent jurnalist, de o lipsă de integritate care îi contrabalansează indiscutabilele calităţi, credea cu tărie că Margareta Costea deturna fondurile PSD: "Toţi banii pe care Geoană i-a strâns, şi a strâns câteva zeci de milioane, îi duce la soacră-sa". Zeci de milioane de euro făcute să dispară sub fustele soacrei!
Chiar dacă nimic din această bârfă n-ar fi adevărat, ea este relevantă pentru pitorescul şi geniul cu care Margareta Costea a ajuns să fie creditată. O septuagenară, înzestrată cu un straniu talent de acaparatoare, devaliza partidul al cărui candidat era aşteptat să triumfe de către cei mai importanţi magnaţi, cei mai influenţi jurnalişti şi de jumătate din populaţia României!
Judecând după acest folclor, e aproape sigur că, dacă Mircea Geoană ar fi câştigat alegerile prezidenţiale, nu am fi avut doar o primă-doamnă, ci şi, cel puţin la nivelul închipuirii, o "primă-soacră a ţării", exotism pentru pierderea căruia chiar avem de ce să regretăm eşecul social-democrat din zorii zilei de 7 decembrie 2009.
Cine este vârstnica despre care se credea că devenise beneficiarul final al "cotizaţiilor" plătite de votanţii schimbării? Margareta Costea, Margareta Barba pe numele ei de dinainte de căsătorie, provine dintr-o familie de aromâni care s-a stabilit în România în momentul colonizării Cadrilaterului.
Studiind documente întocmite în 1940, în momentul în care statul român a cedat Bulgariei cele două judeţe sud-dunărene, vorbind cu cei care au cunoscut familia Barba şi mergând în locurile unde copiii Barba au trăit, "Evenimentul zilei" a încercat să refacă traseul acestui "clan" a cărui poveste o va publica, începând de astăzi, în patru episoade succesive.
Nu este vorba despre o anchetă în foileton, care să lărgească cercul controverselor care deja înconjoară această familie, ci despre o serie de articole bazate pe mărturiile a nenumăraţi interlocutori. Cu puţine excepţii, membrii familiei Barba, copiii şi nepoţii unui învăţător din comuna grecească Livezi, au refuzat dialogul cu "Evenimentul zilei". A fost dreptul lor de a-şi ţine viaţa, chiar şi viaţa demult trăită, departe de ochii presei.
Dacă alte merite nu or fi având, cele patru articole publicate începând de azi de EVZ dovedesc măcar ceea ce, deşi se cunoştea, trebuia odată şi odată demonstrat: soacra lui Mircea Geoană, femeia atât de greu de imortalizat de fotografii unei prese care trăieşte din imagini, nu a apărut din neant, chiar dacă mulţi, auzind atâtea despre ea şi nevăzând-o niciodată la faţă, ar fi putut jura că aparţine neantului.