Nu se mai aude campania de zăngănitul cătușelor!, se plângea cineva. Pasămite, vuietul arestărilor în lanț (!) acoperă mesajele candidaților, dulcile lor promisiuni către popor sau atacurile la gioalele adversarilor. Ca într-o comedie mută, îi vezi pe ecran deschizând gura și gesticulând, o pantomimă repezită, strivită de ragtime- ul pianistului frenetic. Dar tocmai ăsta e cel mai important mesaj al campaniei!, răspund eu.
Clinchetul alegru al cătușelor, pelerinajul asiduu între DNA și Rahova, scheunatul nevinovat al găbjiților luați pe sus din cuibușoarele opulente spun mai mult decât toate brașoavele rozalii despre propășirea țării, debitate contracronometru în programele electorale. Urechilor electoratului, altminteri bătucite de atâtea promisiuni și deja blazate de numele grele ajunse după zăbrele, le este dat să audă în aceste zile de grație noutăți care să le zgâlțâie timpanele: cum ar fi șpagă de 12.000 de hectare de pădure! Sau prejudiciu de jumătate de MILIARD de euro! Într-un singur dosar! Asemenea cifre sparie gândul. Fac țăndări blazarea. Scoală creierii din letargie, oricât de moroni și de anchilozați ar fi. Până și în mințile cele mai încețoșate începe să se contureze tabloul apocaliptic al ultimilor 25 de ani. Jaful colosal și sistematic. Statul care a ajuns o uriașă mașină de prădat, perfect pusă la punct. Singura care funcționează cu adevărat. „Toți sunt hoți!”, vorba care a alimentat atâta vreme lehamitea ca un tratament cu Prozac, își schimbă tonalitatea. Capătă accente amenințătoare.
În fața rafalei DNA, nici o forță politică nu a rămas neatinsă. De la stânga la dreapta, de sus până jos, Toate sunt lovite greu. Rănite de moarte. Nici una nu se va mai putea măcar ridica de jos, necum să conducă țara. Legitimitatea le este hărtănită, încrederea populară spulberată. Alegerile de duminică seamănă cu Congresul al XIVlea din noiembrie 1989. Atunci, festivismul autist a încercat să acopere cu scandări și pleoscăieli de palme uruitul care răzbătea DE AFARĂ, al bilelor ce căutau insistent ULTIMUL POPIC rămas în picioare pe pistă. Popicul a fost re-ales cu entuziasm doar pentru a fi ciuruit o lună mai târziu. Ca și acum 25 de ani, este o atmosferă de Sfârșit de Lume. Care vine inexorabil. Nu pentru că DNA nu poate fi oprit (poate!), nu pentru că reformele din Justiție nu sunt ireversibile (sunt!), ci pentru că în mințile oamenilor s-a produs o resetare. Hidoșenia conducătorilor a fost dezvăluită SIMULTAN cu vulnerabilitatea lor. Exact ca în momentul în care elicopterul lui Ceaușescu a decolat de pe CC! Regele nu e doar gol, ci și muritor! Atât de ușor poate fi zvârlit de pe soclu, el și toată liota din alai!
Alegerile prezidențiale din 2014 sunt doar preludiul. Plicticos și blazat ca după un amantlâc vechi de 25 de ani. O îndatorire sexuală care nu face decât să sporească iritarea. Să apropie ruptura. Mămăliga fierbe ca atunci. Ca atunci, focul este alimentat din afară. Și tot ca atunci, este greu de prevăzut ce se va întâmpla. În paralel cu decăderea actualelor formațiuni, vom asista probabil la nașterea de partide noi. Deja se simte o ebuliție: Noua Republică, România Unită, anunțatul partid al lui Macovei... Altele vor încerca să se machieze. Să-și schimbe părul pentru a-și camufla năravul. Vor apărea mișcări de disidență, autentice sau atent controlate. Lichelele detectează cel mai bine schimbarea vremurilor. În 1989, Securimea, Pecerimea și Utecimea s-au adaptat imediat la capitalismul tribal. Primele firme private au apărut când încă nu fusese spălat sângele de pe caldarâm. Ele aprovizionau la suprapreț, căpușând rețeaua de stat, magazinele ce trebuiau să umple burțile Prostimii. Iar Prostimea, recunoscătoare, a lins repede mâna noului stăpân care îi dădea de mâncare. Și gata, pentru un blid plin, să dea în cap Golanilor care strigau „Jos comunismul!”
Așa s-a născut Rețeta Corupției, pe filiera căreia merge acum DNA. Nimic nu s-a schimbat în esență. Doar în proporții. În primele zile ale lui 1990, Căpușele aduceau ele, contra comision gras, Toblerone, Kent, Coca Cola, Chivas, Adidas și tot ce, din vitrinele shop-urilor, excitase ani la rând glandele salivare ale românilor și le vindeau în Alimentare. De atunci, Căpușele s-au îngrășat tot mai mult. Astăzi, Macro-Căpușele fac cele mai scumpe și mai mici autostrăzi din lume, prăduiesc pădurile, își împart țara. Frățește. Transpartinic. Top 300 este burdușit de inși agramați, care n-au avut în viața lor vreo idee de afacere, dar care s-au îmbogățit exclusiv din afaceri cu statul. Să n-avem nici o îndoială: tot secăturile și odraselele lor se vor afla în fruntea curentului de înnoire a clasei politice. Tot canaliile se vor băga în față. Tot lichelele se vor bate cu pumnii goi în platoșa democrației. Dar asta nu va zădărnici Apocalipsa care vine. Dimpotrivă, ar putea fi șansa curățării definitive. Dacă nu, mai avem de așteptat încă 25 de ani până la viitoarea Apocalipsă.