Pe vremuri, toate problemele care apăreau din partea maghiară aveau un puternic iz de diversiune.
Am stat destul timp în Ardeal şi am înţeles că românii şi maghiarii trăiesc în bună vecinătate. Conflictele dintre ei, dacă acestea există, sunt mai mult în cărţi de istorie, în dezbateri academice sau diplomatice, nicidecum între oamenii obişnuiţi. Din aceste motive şi din multe altele nu am luat niciodată în serios anumite scandaluri de acest gen, chiar dacă ele au luat, din păcate, amploare de multe ori şi s-au soldat cu violenţe şi tragedii. Am avut mereu convingerea că aceste conflicte au fost provocate, încurajate şi susţinute logistic tocmai pentru ca alţii, de obicei conducătorii României de atunci, să tragă foloase. De multă vreme s-a renunţat la diversiunile legate de imaginarul conflict între români şi maghiari cum este şi firesc, pentru că am păşit în alt secol şi în alt mileniu, ne-am mai deşteptat şi nu putem fi duşi de nas aşa uşor.
Dar toate acele diversiuni de pe vremuri parcă s-au răzbunat în aceste zile cu o telenovelă. Dacă un scenarist ar fi inventat această acţiune am fi afirmat că totul pare tras de păr. Este greu de crezut că atâţia oameni serioşi să se ocupe de nişte prostii. Care, culmea, mai şi atrag atenţia a două ţări întregi şi stârnesc ample comentarii.
Este evident că majoritatea românilor nu au auzit niciodată de Nyirö József. Faptul că pentru unii dintre maghiari el este o personalitate culturală nu ne poate stârni decât respect. Faptul că pentru alţi maghiari activitatea sa publicistică şi atitudinea politică stârnesc serioase reţineri nu poate fi niciodată o problemă a noastră, a românilor. Dimpotrivă, avem noi destule pe cap pentru a ne mai încărca şi cu problemele altora. Totuşi, Guvernul României a avut o atitudine firească, dictată de raţiuni de ordin istoric. În acest sens, MAE şi-a exprimat speranţa că partea ungară nu va continua demersurile, iar nicio oficialitate ungară sau reprezentant al ambasadei nu se va implica sau va participa la o astfel de ceremonie, care contravine legislaţiei româneşti şi deciziei autorităţilor române. La rândul său, ambasadorul ungar la Bucureşti, Füzes Oszkár, a informat telefonic MAE că nu va avea loc nicio reînhumare, ci doar o slujbă religioasă în memoria lui Nyirö József. Tocmai când faptele păreau să intre pe un făgaş normal a început o telenovelă proastă. A apărut un oficial maghiar cu o urnă fără cenuşă, dar cu documente însoţitoare. Nici românii nu s-au lăsat mai prejos. A apărut şi un procuror, a intervenit şi poliţia, s-au făcut percheziţii într-un taxi. Urna a dezamăgit organele de anchetă. Ea nu conţinea nici urmă de cenuşă. Au mai intrat în scenă un primar şi un prefect, care au luat hotărâri contradictorii şi s-au luat la ceartă. De aici poate începe băşcălia. Printr-un concurs nefericit de împrejurări, un eveniment serios, pomenirea lui Nyirö József s-a transformat în ceva comic. Cum să aibă loc o ceremonie religioasă dacă lipseşte obiectul. Unde sunt până la urmă rămăşiţele contestatului personaj? Întrebat dacă cenuşa lui Nyiro se află în Odorheiu Secuiesc, un oficial maghiar a declarat că la această întrebare nu poate răspunde decât Parlamentul Ungariei, care nu lucrează sâmbătă, duminică şi luni, când se sărbătoresc Rusaliile.
Noroc că românii sunt născuţi poeţi. S-au găsit răspunsuri la toate întrebările iscate de telenovelă. Treaba cu urna goală a fost o duversiune pentru a distrage atenţia. Nyirö József a fost înmormântat în mare secret, undeva pe acolo.