Mai sunt câteva ceasuri şi 2010 va intra în eternitate. Încă un an se scurge, iar în noaptea de Revelion - conform unei vechi tradiţii - va fi momentul unui bilanţ global.
Ce-a fost bun şi ce-a fost rău, ce ne propunem pentru următorul an? Din acest punct de vedere, aşa înţeleg eu momentul trecerii dintre ani. Altfel, cu excepţia sărbătorii Sfântului Vasile, pe 1 ianuarie, de ce să te bucuri, de ce să petreci? Că a mai trecut un an şi îmbătrâneşti? Sau pur şi simpu că Divinitatea ţi-a mai acordat, în enorma sa bunătate, şansa de a mai trăi un an? Ce om normal poate fi fericit că mosorul vieţii se desfăşoară implacabil, neîndurător? Un proverb chinez, cinic, dar teribil de adevărat, spune că "primul pas al unui copil este şi primul pas spre moarte".
Dincolo de latura aceasta umană, există o parte sacră. Petrecerea e închinată Noului An. Mitologizat, acesta este un prichinel, un nounăscut, care trebuie protejat ca nu cumva - Doamne fereşte - pruncul de care se leagă speranţe enorme să păţească ceva. De altfel, în credinţa populară, pe 31 decembrie avea loc "Îngropatul Anului Vechi şi Naşterea Anului Nou". O magie a mortii şi naşterii, o biruinţă a vieţii, caracterul transcendental al "primei zi". O nouă creare, un Nou An Adamic. O repetare a Genezei, a Facerii!
Lucrez în presă de doua decenii şi deja ştiu, e o cutumă aproape, că în luna decembrie trebuie să publici retrospective. Scurte cronologii ale anului şi topuri efemere, cât mai multe topuri. Cel mai bun în domeniul X, cele mai tari faze din… Aş fi un ipocrit să spun că mie nu-mi plac astfel de materiale. Dimpotrivă! Îţi reamintesc paşii lui Cronos, acele momente pe care le-ai trăit, dar le-ai uitat. Acum, cu detaşare, le poţi observa altfel. În plus, rămâi uimit cât de repede curge clepsidra timpului, cât de superficial poţi trăi/simţi un moment. Morişca lumii, malaxorul nu stă niciodată, zdrobeşte oamenii care nu se raportează la trecut. Care nu-şi fac jaloane-n timp, borne-n viitor!
Cum putem caracteriza anul 2010? Un an şters, gri, al supravieţuirii. Alb nu are cum să fie, din motive bine-cunoscute! Dar nici negru, pentru că nu s-au produs drame naţionale, cu toate că au existat reduceri salariale, tăieri bugetare, sau luat soluţii tembele. Lumea e mohorâtă, a arborat din nou figura disperării, a deznădejdii. Îmi povestea un vechi exilat că ceea ce l-a surprins la întoarcerea în ţară, după 30 de ani, a fost griul cotidian. Acea nuanţă tristă, de şobolan! Cenuşiul exasperării! O culoare omniprezentă, apăsătoare. Cenuşa speranţei azvârlită peste tot. Din această perspectivă, a "optimismului" şi a nivelului de trai, parcă ne-am întors în 1989, în plină criză comunistă.
Spuneam şi un an şters pentru că nu s-a întâmplat nimic remarcabil. La scara istoriei, gafele lui Boc şi ale echipei sale, replicile politicienilor, ale lui Traian Băsescu vor fi ignorate. 2010 va fi trecut cu vederea, precum alte sute de ani peste care zeiţa istoriei Clio trece cu eleganţă. Nu-i vreun 1859, 1918, vreun vârf al istoriei, al conştiinţei naţionale. Nici unul al dezastrului precum 1917, 1940 sau 1945. E, deci, unul şters, întunecat, fără mari valenţe. Un an pierdut. Nici măcar posibilitatea ca anul viitor să înceapă o creştere economică nu va scăpa 2010 de colbul uitării. Se va nota sec că, în perioada 2009-20XX , România a fost lovită de criza mondială, iar în această perioadă pe scaunul de prim-ministru s-au perindat următorii politicieni: Boc (I, II, III…), X-ulescu etc. Atât şi nimic mai mult. Cel mult poate câţiva specialişti rătăciţi vor studia modul haotic în care a fost condusă şi gestionată ţara. Se repetă, dacă vreţi, blestemul românesc, e drept la o scară mult mai mare. Trimis de Franţa ca să ajute la reorganizarea armatei române (1916-1917), generalul Berthelot a telegrafiat primul său raport la Paris, intrat în legendă: "Ils sont admirablement desorganises…" ("Sunt admirabil de dezorganizaţi"). Nu învăţăm nimic din istoria asta blestemată, care se tot repetă. Şi se repetă pentru că noi nu ne schimbăm. La Mulţi Ani! Poate anul viitor va fi mai bun! 2010 a trecut degeaba, ca o taxă pe viciile noastre!