De-a lungul istoriei, creşterea economică a unei ţări a fost condiţionată, indirect, de identificarea surselor de finanţare care să o poată susţine.
În mod tradiţional, pentru asigurarea unei creşteri economice sunt necesare investiţii a căror finanţare se poate face fie accesând economiile autohtone existente ale unei ţări, fie apelând la împrumuturi externe.
Bineînţeles că, temporar, pot exista şi alte surse de finanţare, însă, pe termen lung, o ţară va trebui să aleagă mixul corespunzător dintre cele două alternative clasice. În acest sens, care ar fi posibilităţile României în contextul actual? O primă cale de acţiune ar putea fi creşterea ratei de economisire. Aici apar însă două probleme.
Citiţi articolul integral aici.