Am asistat, prin 2007-2008, la zeci de scene similare: români plecați în străinătate erau vizibil descumpăniți de prosperitatea debordantă afișată de conaționalii lor rămași acasă.
Oameni care crezuseră că l-au prins pe Dumnezeu de picior obținând un salariu de 1.000-1.500 de euro la Torino ori Castellon își auzeau acum rudele vorbind nonșalant de lefuri cu patru cifre în euro la București, Cluj ori Timișoara. Citiţi întreg editorialul AICI