Războiul ropagandei este în secolul XXI poate mai important decât cel military și chiar economic.
Cucerirea minților adduce după sine și victoriile celelalte. Iar propaganda înseamnă mereu idolatrizarea unuia și demonizarea altuia. Ascultând propaganda difuzată la televiziunile ruse îți dai seama însă că cinismul și minciuna nu au limite. Este normal ca acestea săsusțină poziția președintelui Putin și politicastatului, dar nu într-o așa manieră nerușinată. În primul rand sare în ochi retorica de război, care amintește cu siguranță de 1941-1945 și propaganda de atunci. Fasciștii au ocupat Ucraina, discriminează rușii și săvârșes catrocități asupra proriului popor. Pecând „protestatarii pașnici” cu măști pe cap și automate în mâini (tipici reprezentanți ai „poporului simplu”) apără mamele și copiii folosindu-i drept scut viu. Desigur că până la Stalin mai este, dar Putin se străduie intens.
Totuși, propaganda rusească de astăzi lasă multe de dorit. Falsurile sunt la suprafață, iar evenimentele sunt clar prezentate subiectiv. Cum poți numi oamenii de pe Maidan (nu Pravyi Sektor, ci kievenii simpli) că sunt bande fasciste, inclusive femei și copii fasciști până în măduva oaselor, iar pe „samo-oborona” bine înarmată și profesionistă, drept „populație pașnică”? Cum poți declara că fasciștii conduc Ucraina, când asaltul asupra Radei organizat de Pravyi Sektor n-a reușit, iar acesta este tot mai strâmtorat? Iluzia omniprezentă a continuării Celui de-Al Doilea Război Mondial este cu success folosită de ideologii putiniști, astfel încât mulți încă sunt în drum spre Berlin, iar alții încă apără Stalingradul.
Poporul rus a fost mereu hrănit cu asemenea povești bine ticluite și „nobile”. Alexandru I primea câte o sumă fixă de bani de la britanici pentru fiecare soldat care va muri în luptă cu Napoleon, iar în Afganistan sovieticii sincer credeau că își îndeplinesc „internaționalnîidolg” (datorie internațională). Dar cui îi lăsăm pe skinheads ruși care acum luptă cu „fasciștii” ucraineni? Tesak, lider de seamă al naziștilor din Rusia, este mai mult decât activ, împreună cu brigade sa, în lupta cu fasciștii din Pravyi Sektor.
Practic asistăm la o luptă între fasciști și fasciști, deși nici unii nici alții nu sunt adevărați. Cei ucraineni sunt simpli naționaliști, puțin mai radicali poate, dar cu nimic nu se aseamana național-socialismului adevărat. Cei din Rusia sunt foști huligani fotbalistici, tineri din familii sărace, cărora orice ideologie le oferă un sens în viață, în lipsa unei perspective de dezvoltare personală, datorită aceiași politici a lui Putin, care este și principalul dușman al Rusiei. Este interesant de văzut cum niște naziști care nici măcar naziști calumea nu sunt, acuză de fascism niște simpli naționaliști, care la fel mai au încă mult de lucrat până la fascism, pentru a-l ajuta pe un bolșevic, care nu este nici măcar bolșevic adevărat ci doar un profitor, să restabilească Uniunea Sovietică, care nu mai poate fi restabilită. Ceva nou însă a apărut în discursul rusesc putinist. De fapt, este la fel cum se spune „tot noul este un vechi bine uitat”. În propagandă au reapărut lozinci lebolșevice - muncitorești proletare. „Muncitorii din uzina X susțin pe președintele Putin și au protestat împotriva fascismului din Ucraina”. Pute a leninism stalinist pur.
Care muncitori? Tadjicii ori caucazienii? Dacă în secolul XX propaganda comunistă avea succese, datorită aparentei binevoințe, atunci a asocia această retorică lui Putin și Rusiei de astăzi, este hazliu. Putin nu seamănă deloc a Lenin ori Marx, iar proletariat în Rusia cum n-a fost, așa și nu-i. Și, adică „Marea Revoluție din Octombrie” a fost necesară, pentru a omorâ o întreagă dinastie și a deporta câteva popoare, înainte de a le nimici intelectualitatea. Iar „Revoluția Maidanului” nu a fostbună, pentrucă a alungat un criminal corupt, și a exprimat voința ucrinenilor, celor adevărați, nu rusofoni care la Kiev sunt ucraineni și la Chișinău mari moldoveni. Poporul are mereu nevoie de „Panem et circensis”, dar cum Putin „panem” a înlocuit cu vodkă, iar circensis-ul îl face în țări străine, amfiteatrul putinist riscă să împărtășească soarta Romei din 64 p. Chr.