Se spune că nimic nu e întâmplător, nici măcar coincident, că între toate există legături și trebuie doar ca oamenii să știe să le deslușească.
Săptămâna care a început, să zicem după model britanic, duminică, 25 mai 2014, este una a convergențelor proeuropene, în toată splendoarea lor, în această perioadă consemnându-se patru momente istorice majore, iar aici mă refer la alegerile europene din România, alegerile prezidențiale din Ucraina, împlinirea unui an de la înființarea Coaliției pentru Guvernare Pro-Europeană de la Chișinău și finalizarea recensământului din Republica Moldova. Avem, așadar, patru evenimente majore care au o convergență limpede pentru Calea Europeană a trei state vecine: România, Republica Moldova și Ucraina. Toate acestea au o importanță majoră în ecuația europeană liniștitoare și ireversibilă a celor trei state, cu particularitățile specifice fiecăruia dintre ele. Dacă le luăm pe rând, după gradul de importanță al fiecăreia, momentele istorice pe care le vom trăi între 25 și 30 mai 2014, pot fi determinante tocmai prin faptul că finalitatea lor se va întâlni în același punct.
Pe 25 mai 2014 românii au ieșit la vot, așa cum au înțeles sau nu mai bine, pentru a-și alege cei 32 de europarlamentari, în condițiile în care, ca țară europeană, România beneficiază în proporție de peste 70 la sută de deciziile luate la Bruxelles și nu la București. În această perioadă fierbinte, după ce se vor fi văzut procentul de participare la vot, precum și ponderea politică a rezultatelor, vor fi tot felul de analize și de frământări pentru consolidarea a două blocuri rivale în scrutinul, cu aceeași mare importanță europeană, din toamna acestui an de la cursa pentru alegerea președintelui României. Tot pe 25 mai 2014, în Ucraina însângerată de noua invenție în materie de război de uzură a rușilor, gherilele proruse, au loc alegeri prezidențiale, de o importanță majoră pentru destinul european al vecinilor noștri de la nord. Favoritul acestei curse este Petro Poroșenko, un candidat care s-a declarat pro-european. Va urma, cel mai probabil, un al doilea tur de scrutin, pentru care campania electorală va fi dominată tot de concepte pro-europene.
Pe 30 mai 2014, atunci când la București se va ști cu exactitate cine merge la Bruxelles și Strasbourg, se împlinește un an de când la Chișinău a fost semnat, de către Vlad Filat, Marian Lupu și Ion Hadârcă, actul de naștere al Coaliției pentru Guvernare Pro-Europeană, alianța de guvernare care a adus Republica Moldova în lumea civilizată, a introdus-o cu fruntea sus la Casa Albă și a emoționat liderii marcanți ai UE, dar și majoritatea zdrobitoare a europarlamentarilor ce au votat pentru libera circulație a moldovenilor în Europa. La 25 mai 2013 coaliția ce cuprindea 31 de deputați ai Partidului Liberal Democrat din Moldova, 15 deputați ai Partidului Democrat și 7 deputați ai Partidului Liberal Reformator au pus bazele unui bloc politic ce și-a propus, și se vede că în mare parte a și realizat, să distrugă mitul invincibilității comuniștilor lui Voronin și să ducă țara în UE.
Pe 25 mai 2014 s-a încheiat Recensământul Populației și al Locuințelor din Republica Moldova, un eveniment cu puternice implicații în destinul european al surorii noastre de suflet de peste Prut. De ce? Pentru simplul motiv că rezultatele lui vor da greutate atât alegerilor legislative din 30 noiembrie din Moldova, în favoarea pro-europenilor, cât și destinului european propriu-zis al Moldovei, orientarea ei sigură și ireversibilă către Vest. Întrebarea firească este, având imaginea completă a unei săptămâni cu reverberație istorică plină de convergențe proeuropene, dacă suntem sau nu capabili să înțelegem ceea ce trăim. Eu vreau să fiu atât de optimist încât să cred că da, înțelegem ceea ce trăim și acordăm importanța cuvenită momentului. În România se votează pentru a treia oară pentru Parlamentul European, iar prezența la vot este palidă, în Moldova coaliția pro-europeană face eforturi mari pentru a determina câștigarea alegerilor din toamnă, iar în Ucraina se așteaptă ca noul președinte să aducă pacea și independența Ucrainei. Urmează o săptămână în care analizele și comentariile din fiecare dintre cele trei țări vecine vor avea cam același subiect pro-european, dar poate că, în special în Moldova, se va discuta și de avantajele drumului european, de succesele remarcabile ale coaliției ce împlinește un an pe data de 30 mai 2014 și de faptul că Republica Moldova poate fi la fel cum este astăzi România, acea Românie pe care Joe Biden a îmbrățișat-o cu căldură la București și căreia i-a jurat că va fi mereu sub umbrela protectoare a NATO. Cum Moldova e tot România, destinul ei trebuie să fie convergent cu al nostru!