Cine a făcut școală sovietică, își va de seama imediat că titlul acestui articol este o parafrazare după unul din clasicii marxism-leninismului. Am recurs la această parafrazare a unui articol scris acum 120 de ani, pentru că și azi în Moldova sunt persoane asemenea odioșilor lideri bolșevici.
Fiind, de regulă, persoane certate cu legea, având simțul permanent al inferiorității, racolați de servicii secrete străine, bolnavi mintal, cu dereglări fizice și psihice, schizofrenici, purtători de boli venerice, ei au intrat și fac valuri în viața publică doar pentru cariera lor personală. Prin fărădelege și teroare. Pentru ei, politica înseamnă a face bani. Foarte mulți bani. Pentru asta, inventează doctrine și ideologii. Pentru ei, scopul scuze mijloacele. Minciuna este un instrument ordinar pentru a obține orice. Lipsiți totalmente de moralitate, pentru a îndeplini sarcinile, ei sunt gata să falsifice istoria, să-și trădeze prietenii și rudele, țara și tradițiile naționale. Fiind ghidați de sloganul „alianțele se fac nu pentru ceva, dar împotriva cuiva”, ei sunt gata să se alieze cu oricine.
Repet, tot ce-i scris mai sus este valabil nu numai pentru bolșevicii de acum o sută de ani, dar și pentru mulți lideri de partid de pe malurile Bâcului. Iată doar câteva exemple.
Doctorul DIN, născut în codrii Moldovei, în perioada apogeului stagnării brejneviste, fiu de secretar de partid și de profesoară de limba română, a fost permanent promovat de nomenclatura neocomunistă, atât în instituțiile de învățământ, cât și în structurile de stat. Inițial, la Bursa de Mărfuri, care a existat doar pe hârtie, apoi la Comisia de Valori Mobiliare, de asemenea, o instituție nefuncțională a infrastructurii economiei de piață. După ce a mediat realizarea unor tranzacții dubioase, finalizată cu preluarea ilegală a unor proprietăți, a fost promovat mai sus – viceministru al economiei. Între timp, a obținut, tot prin promovare, și gradul de doctor în economie. După o scurtă hoinăreală pe la etajul doi al Guvernului, tânărul Doctor DIN a devenit ministru al economiei. Și aici s-a apucat de isprăvi eroice, cum ar fi mafiotizarea economiei prin monopolizarea importurilor de carne și pește, a exportului de metale neferoase, privatizarea dubioasă, la prețuri de nimic, a proprietății de stat (hotelul Codru, mai multe edificii din centrul capitalei etc.). Doctorul DIN s-a manifestat și pe tărâmul științific, însușindu-si nejustificat câteva sute de mii de lei din vistieria Institutului de Economie, subordonat ministerului pe care îl conducea. Dar presa a aflat, a făcut scandal și Doctorul DIN a fost nevoit să restituie statului banii. Pentru „fapte eroice”, Doctorul DIN, numit si „Goșa” de colegii săi de partid, poreclit „Bidon” de oponenții săi, a fost promovat și mai sus - în Parlament. Aici, haiducul de Călărași s-a manifestat și mai abitir, trădând cauza comunistă și pe mentorii care l-au promovat, devenind pretins lider al unui SRL cu nuanță politică stacojie, preluat de la o familie de socialiști de sorginte bolșevică. Ideologia acestui SRL este cât se poate de aberantă: integrarea într-o uniune vamală nefuncțională instituțional și legal, imposibil de realizat geografic, nejustificată economic, dăunătoare și periculoasă existenței poporului nostru.
Un alt client dornic de revenire în politică este Mesianicul RIR (sau Iura, cum îl numesc pușcăriașii), născut la fel ca și personajul precedent, într-un sat din podgoriile Moldovei. Bătrânii din sat își aduc aminte cu groază de denunțurile și arestările în masă ale consătenilor nevinovați în perioada colectivizării forțate de după război. Nici Mesianicul RIR nu prea trage prin meleagurile de baștină, ca să nu răscolească memoria consătenilor. Pentru aceste fapte istorice, părinții viitorului politician au fost promovați în capitală, iar viitorul „conducător al națiunii” – în cea mai bună școală din Chișinău. Având o constituție fizică neimpresionantă, tânărul s-a apucat să repare acest handicap prin exerciții fizice (mersul pe mâini), ridicatul greutăților și boxul. Aceste abilități le-a aplicat deseori și în practică – la început cu „drujii”, prin cartierele capitalei, apoi, când s-a apucat de politic, și-a încercat mușchii și cu colegii de partid. Fiind racolat în anii studenției de serviciile secrete, a făcut o carieră excelentă la televiziunea sovietică, iar atunci când a răsărit mișcarea de eliberare națională, a fost transferat la un muzeu de literatură, unde se adunau fondatorii mișcării pro-gorbacioviste. A făcut câteva încercări de a fi ales deputat al poporului, dar nu a reușit, din cauza aspectului său de boschetar. Între timp, a reușit să dreagă și acest handicap, prin exerciții intensive, prin ajustări ale imaginii și vocabularului. Până la urmă, abilitățile învățate la serviciile secrete au dat roade. După o victorie în 1990, a reușit să înlăture, prin diferite metode (de asemenea, preluate de la serviciile speciale) – fie că a trimis în pușcărie, fie la alegerile din România, fie prin șantaj și minciună – pe toți liderii mișcării naționale, transformând partidul într-o mașină de îmbogățire personală. Deși gradul de popularitate a mișcării era minor – doar 8%, fiind plafonat de nivelul de popularitate a liderului - aceasta aducea beneficii materiale importante lui Iura. S-a început cu o tranzacție internațională dubioasă a tehnicii agricole, vândute țăranilor în leasing. Apoi, o operațiune similară cu utilajul unei tipografii. Când, din întâmplare, formațiunea lui Iura a reușit să vină la guvernare, acesta s-a pricopsit și cu câteva imobile de milioane din centrul capitalei. După aceasta, desigur, a venit timpul trădării partenerilor de coaliție, pentru a face comuniștilor cale victorioasă spre putere. O perioadă, Iura a încercat să facă teatru, să joace rolul unui opozant înflăcărat al regimului comunist. Pentru asta a mai purces la câteva mârșăvii, inclusiv dispariția unui coleg apropiat de partid. Operațiunea a avut două ținte – diminuarea popularității crescânde a colegului sau atât în rândurile colegilor de partid, cât și în societate. Un alt obiectiv a fost să mai facă niște bani. În perioada dispariției colegului său, Iura a încercat să solicite de la structurile din afara Republicii Moldova un milion de dolari, chipurile, pentru răscumpărarea celui dispărut. Pentru asta era gata chiar să-l zătrească cu desăvârșire pe colegul său de partid. Până la urmă, Iura a reușit să-și îndeplinească misiunea pentru care a fost angajat de la începuturi – să termine mișcarea unionistă. Pentru asta, s-a vândut cu tot cu partid regimului comunist. În schimb, a fost răsplătit generos – cu funcții de stat înalte (vicepreședinte și vicepremier), cu permisiunea de a intermedia privatizarea unor proprietăți de stat importante, desigur, nu fără ajutorul politicianului economist, mai nou, lider socialist.
Din punct de vedere ideologic, nici Liderul Mesianic Iura nu dă importanță mare doctrinelor, deraind de la cea creștin-democrată, împărtășită de 1/3 de populația Europei, până la teoria idealistă și aberantă a lumii multipolare, promovată de un filosof rus, consultant important al lui Putin. Prin intermediul acestei teorii, se fundamentează a treia cale pentru Republica Moldova, care, chipurile, nu are ce căuta nici în comunitatea europeană, nici în cea eurasiatică. Pentru asta, Iura și-a tras și o școală populară, în care prostește tineretul studios. Uneori, când ascult vorbele sau citesc aberațiile ieșite din gura acestui pretins politician, am impresia că acesta s-ar bucura nespus de mult dacă tancurile rusești ar trece Nistrul.
De ce am adus aceste exemple grăitoare? Pentru că ambele, ca în oglindă, arată cum niște nimeni, niște rușini naționale, trădători ordinari, certați cu legea, pretind, asemenea bolșevicilor de odinioară, să fie în fruntea vieții politice. Aceștia poluează piața politică moldovenească.
Credeți că justiția noastră nu cunoaște faptele eroilor acestui articol? Se va autosesiza, oare? Nu cred. Încă nu avem o justiție care să-i înfunde și pe Varanii noștri.