Noul Secretar de Stat al SUA, Mike Pompeo, a susținut luni, 21 mai, un discurs la Heritage Foundation, în care a prezentat dosarul iranian și modul în care administrația Trump privește situația din Iran și retragerea din JCPOA - Joint Comprehensive Plan of Action, acordul nuclear cu Iranul.
Prezentarea a dezvăluit și un mod de gândire, dar și un plan strategic pentru construcția intrării în cel de-al doilea mandat Trump, cu două variante. Fie soluționarea unor cazuri mari, teme și dosare precum Orientul Mijlociu – pacea israeliano-palestiniană, crearea statului palestinian – dosarul Nord Corean – renunțarea verificabilă la programul nuclear și balistic – dosarul iranian – încheierea unui nou acord care să facă verificabil și perpetuu angajamentul pentru blocarea programului nuclear, stoparea testelor și accesului la tehnologia rachetelor balistice, implicarea în Orientul Mijlociu și exportul de control, putere, influență și instabilitate, pe linie șiită – sau dosarul sirian, care pentru SUA trece tot prin soluționarea dosarului iranian; fie crearea unui dușman, a unei ținte, a unui scop al acțiunii americane în regiune care justifică la nivel legal și moral acțiunile militare și implicarea în beneficiul securității poporului american, al aliaților din regiune dar și al poporului iranian, subminat, spoliat de resurse și oprimat de către conducătorii săi extremiști.
Mike Pompeo a făcut, de fapt, un rechizitoriu complet al Republicii Islamice Iran, cu toate acțiunile sale la nivel regional și global, cu operațiunile acoperite – militare, spionaj, asasinate, operațiuni economice de finanțare și îmbogățire a liderilor – atacând cu preponderență Garda Revoluționară Iraniană, forța Al Quds, organizații interne și teroriste precum IRGC – Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, Hezollahul libanez, Hamas și milițiile Houthi din Yemen. Și, pentru că atacul trebuia să aibă un nume, dușmanul nominal este Qasem Soleimani, șeful trupelor Al Quds, responsabile de misiunile externe în cadrul gardienilor revoluției islamice iraniene. Dar și liderii iranieni moderați, președintele Rouhani și ministrul de Externe Zarif, sunt considerați responsabili de situația curentă, pe care o acoperă.
Secretarul de Stat al SUA a făcut și o listă de acțiuni și așteptări ale SUA de la partea iraniană, în comportamentul său agresiv și destabilizator în regiune, cu 12 solicitări fundamentale: să declare la IAEA- agenția specializată pentru energie atomică – toate componentele programului său nuclear, care există, despre care a mințit, și care a fost expusă de acțiunea Mossad prezentată de premierul Netanyahu; renunțarea la programul nuclear pentru totdeauna; încheierea îmbogățirii uraniului și reprocesării plutoniului, inclusiv închiderea reactorului de apă grea; acces al inspectorilor AIEA fără restricții la toate siturile și pe întreg teritoriul iranian, în orice moment; încetarea proliferării rachetelor balistice către state și proxy din regiune și încetarea dezvoltării rachetelor balistice; eliberarea cetățenilor americani aflați încă în custodie, unii de 11 ani, dar și cetățenii aliaților, deținuți pe baza unor acuzații false și neprobate vreodată; să nu mai susțină grupările teroriste, inclusiv Hezbollah, Hamas și Jihadul Islamic palestinian; respectarea suveranității guvernului irakian și dezarmarea milițiilor șiite; încheierea sprijinilor pentru militia Al Houti din Yemen; retragerea tuturor categoriilor de forțe și intermediari din Siria; să înceteze susținerea talibanilor în Afganistan și găzduirea liderilor Al Qaeda, care trebuie deferiți justiției; încheierea susținerii de către forța Al Quds a grupărilor teroriste și destabilizărilor la scară globală; încetarea amenințării la adresa vecinilor săi, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, a amenințărilor cu distrugerea statului Israel, a blocării libertății de circulație maritime și a lansării atacurilor cibernetice destructive. În contrapartidă, SUA va ridica toate sancțiunile, va sprijini dezvoltarea economică și transferul de tehnologie și primirea Iranului între națiunile lumii responsabile și frecventabile. Firește că evoluția vizând kleptocrația iraniană și libertățile individuale, cu precădere a femeilor, manifestate prin proteste repetate chiar și în Iran și reprimate prin sute de arestări și zeci de oameni uciși, trebuie să înceteze. The Guardian a remarcat din tot discursul o referire la asasinatele produse de Al Quds în Europa, fiind vizați, cu precădere, dizidenți iranieni. Aici dubiile sunt mari și experții ziarului nu au reușit să identifice cazurile în discuție, cele recente la care s-ar face referire. Alte precizări nu au venit nici de la purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.
Pe de altă parte, Secretarul de Stat Mike Pompeo a subliniat că abordarea SUA este profund diplomatică, așa cum a fă- cut-o și în cazul Coreii de Nord, un bun exemplu pentru a convinge Iranul. Deschiderea și dorința e de a rezolva problemele și marile dosare definitiv și complet, pe baza unor abordări diplomatice, în forma exprimată sincer și deschis de către președintele Trump. Chiar dacă e vorba despre adversari vechi, cu state lungi de plată și dosare complexe. Însă această soluționare și dorință de a negocia și de a rezolva problemele pe cale diplomatică este însoțită de „campanii de presiune dureroase care reflectă angajamentul SUA de a rezolva definitiv aceste dosare”. Iar dacă Iranul alege să revină la programul nuclear, SUA are variante și în această direcție, asigură Pompeo, care a spus că nu va dezvălui elementele în această direcție, doar că trebuie să se știe clar că nu e joacă, nu e vorba despre abordări naive sau de wishfull thinking pentru a se păcăli singuri, cum a făcut-o președintele Obama, ci e vorba despre soluții dure, directe și clare, cu scopul de a obține revenirea la masa tratativelor a celui în cauză. Revenire la liniile clare dar rezonabile a unei Pax Americana în Iran și în lume.