De ceva vreme se aude un bocet și un vaiet continuu al analiștilor privind poziția dominantă a PSD în alegerile europarlamentare. Sondajele dau partidul lui Victor Ponta o șansă importantă în a obține peste 40 la sută din voturile alegătorilor ce vor participa la scrutinul din mai. Nici nu vreau să vă spun cât am estimat eu că vor lua social-democrații, văzând ultimele sondaje, căci aș risca să deturnez majoritatea comentariilor spre o temă secundară.
Ținând cont că obiectivul politic asumat de premierul Ponta este de 35 la sută, putem spune că va fi îndeplinit și depășit! Și ce dacă?
Asta-i problema restului partidelor prezente pe listele electorale, că PSD are o poziție dominantă? Așa a fost întotdeauna, iar eu îmi aduc aminte cum în 2004, în condițiile unei Alianțe DA în urcare, a reușit să ia 37 la sută la parlamentare. Cu 5 procente peste DA, dar în condițiile în care a pierdut bătălia pentru președinție a deschis calea spre guvernare PNL, apoi PDL, combinat sau separat, până în 2012. După cum știm toți, în această perioadă, un rol esențial l–a jucat Traian Băsescu. O perioadă istorică ce se apropie de final, lăsând o parte a eșicherului politic într-o stare ușor bezmetică.
Așa cum am mai spus, problema politică a anului 2014 nu constă în capacitatea PSD de a folosi toate avantajele guvernării, de a transforma în voturi pârghiile de decizie guvernamentală, de a se mobiliza electoral și de a hărțui adversarii politici. Așa s-a procedat în România de fiecare dată când a existat un partid puternic la guvernare, (in)succesul în alegeri fiind determinat de capacitatea Opoziției de a se mobiliza împotriva Guvernului. În nici un caz invers.
Și astfel ajungem la partea reală a problemei. Avem, în afara PSD, înscrise încă șapte partide: PNL (Crin Antonescu), PDL (Vasile Blaga), PMP (Elena Udrea), ce vor depăși sigur pragul electoral, alături de FC (Mihai Răzvan Ungureanu), PNȚCD (Aurelian Pavelescu), PPDD (Dan Diaconescu), PRM (C.V. Tudor) cu perspective sumbre în privința pragului de 5 la sută. Mai sunt ceva partidulețe înscrise și candidați independenți, dar nu mai ocup spațiul cu ele. Din simpla enumerare se poate observa că toate formațiunile politice importante sunt afiliate curentului de dreapta. Însă rezultatele electorale ale scrutinului din 25 mai vor genera probleme pentru fiecare dintre ele, pe care le voi analiza după anunțarea rezultatelor. Până atunci mișcările acestora sunt aidoma unei muște prinsă între geamuri, într-o zi toridă de vară.
PNL s-a hotărât să schimbe strategia și să mizeze mai mult pe Klaus Johannis. Asta în condițiile în care Crin Antonescu nu reușește să crească în sondaje, iar perspectiva de a îndeplini obiectivul de 20 la sută (asumat public într-o atitudine de frondă) pare destul de nesigură. Poate iese, poate nu iese… Dacă nu iese, Crin Antonescu se va ține de cuvânt și va demisiona, lăsându-l pe Johannis la președinția partidului și păstrând candidatura la președinția României. O mișcare politică abilă, care însă este subminată de un amănunt important în economia campaniei electorale. Crin Antonescu se pregătește să plece pentru o săptămână în Statele Unite ale Americii. De ce o face? De ce în mijlocul campaniei electorale? Are vreo întâlnire importantă la Casa Albă, la Departamentul de Stat, la Pentagon? Nu! Se duce ca să aibă de unde să se întoarcă… Seamănă foarte mult cu episodul tragediei din Apuseni și masa la restaurant a lui Ponta-Dragnea. Poate că acesta este un nou model politic, dar mi se pare ușor deplasată părăsirea campaniei electorale de către liderul PNL într-un moment atât de important.
La PDL s-a luat o decizie strategică cu valență istorică: atacați-o pe Elena Udrea! Supărați că în ultimul sondaj comandat de gruparea din Modrogan, PDL este depășit de PMP, liderii au identificat cauza în sprijinul acordat de Traian Băsescu noului partid. Și pentru că nu au curaj să-l atace pe Traian Băsescu, o fac cu Elena Udrea, neînțelegând că problema scăderii lor în sondaje constă în blatul cu PSD, în prioritizarea atacurilor politice ale PDL în funcție de contractele câștigate de ginerele lui Vasile Blaga de la noua putere, în atitudinea mândră de struț, interesat doar viteza cu care se poate îndepărta de orice atac la adresa guvernului lui Victor Ponta. Să vedem dacă acest lucru le va aduce scorul de 20 la sută pe care și l-a asumat Vasile Blaga ca performanță electorală.
Pe partea cealaltă, PMP pare a fi un pariu câștigat, mișcările Elenei Udrea și sprijinul acordat de Traian Băsescu ducând partidul într-o zonă de confort electoral, cu depășirea sigură a pragului electoral și cu o posibilă performanță notabilă la finalul campaniei. Numai că aici este invers decât la PDL: nu există zi fără atac la guvernarea lui Ponta. După cum nu există atac, fără replică din partea lui Ponta.
Restul, din păcate, nu vor conta. MRU nu va trece pragul electoral, ratând șansa candidaturii la președinție României, fiind greu de susținut un politician care punându-se primul pe listă de candidați nu trage lista peste cinci la sută din voturi. O soartă aidoma va avea PNȚCD. Despre restul partidelor nu prea mai sunt multe lucruri de spus.
Ce se va întâmpla în ziua imediat următoare alegerilor europarlamentare? Se vor uni (doar) PNL și PDL într-o tentativă de salvare a liderilor, dar cu sacrificarea lui Predoiu, sau vor accepta varianta Băsescu de a strânge toate forțele de Dreapta cu un candidat comun, trecând peste toate orgoliile personale. O întrebare la fel de grea ca și ieșirea pe care o caută o muscă prinsă între geamuri, într-o zi toridă de vară…